Este mult mai ieftin să-ţi iei credit în străinătate. Marjele de profit ale băncilor sunt mai mici decât la noi. Aceasta este părerea comună a românilor. Dacă calculezi cât dai ca să rambursezi un credit din Anglia sau Franţa, împrumuturile nu mai par, însă, la fel de avantajoase.Dan V. îşi doreşte foarte mult un credit ipotecar, dar costurile din România i se par cam piperate, plus că mai există şi limitările impuse de BNR care îi diminuează serios capacitatea de înd
Este mult mai ieftin să-ţi iei credit în străinătate. Marjele de profit ale băncilor sunt mai mici decât la noi. Aceasta este părerea comună a românilor. Dacă calculezi cât dai ca să rambursezi un credit din Anglia sau Franţa, împrumuturile nu mai par, însă, la fel de avantajoase.
Dan V. îşi doreşte foarte mult un credit ipotecar, dar costurile din România i se par cam piperate, plus că mai există şi limitările impuse de BNR care îi diminuează serios capacitatea de îndatorare. Aşa că aşteaptă cu nerăbdare deschiderea graniţelor, programată pentru 1 ianuarie 2007. Nu mai e mult până când va putea apela liniştit la orice bancă din Germania, Franţa, Irlanda, Ungaria sau Olanda pentru a accesa un credit cu dobândă de 3,5% – 4%. Mulţi români au încercat deja să facă acest pas imediat după liberalizarea contului de capital, din păcate fără prea mari şanse de reuşită. Chiar şi în cazul în care banca îşi asumă riscul să crediteze o persoană pe care nu prea are şanse să o evalueze corect, ţinând cont de distanţa fizică dintre cele două ţări, ce avantaje îţi oferă creditul cu 3,5% dobândă?
De cele mai multe ori, băncile comerciale solicită anumite garanţii în astfel de cazuri, una din variante fiind existenţa unui cont bancar în ţara de origine. Chiar şi aşa riscul pentru un client este foarte greu de evaluat. În plus, în Uniunea Europeană, contractarea unui credit din Belgia de către un cetăţean din Polonia, spre exemplu, nu este deloc uzitată. De peste doi ani, Banca Centrală Europeană se chinuie să liberalizeze aceste servicii, tocmai în ideea unei libere circulaţii a produselor bancare între diferite ţări. Singurele locuri în care funcţionează împrumuturile din alte ţări decât cea de origine sunt regiunile de graniţă, pe baza unui acord între bănci, de genul celei dintre Elveţia cu Austria.
Să spunem că, de anul viitor, toate aceste inconveniente ar fi eliminate. Rămâne însă întrebarea: chiar merită? Pe lângă dobânda extrem de atractivă oferită de băncile din străinătate, apar şi comisioanele bancare. În funcţie de bancă, aici pot interveni surprize, cu atât mai mult cu cât instituţiile de credit din UE au învăţat să câştige din comisioane, după ce au fost obligate să-şi reducă la minimum marjele dintre dobânzile la depozite şi cele la credite.
În afara comisioanelor bancare, să nu uităm că vom trăi în continuare în România, indiferent de locaţia la care am apelat pentru a efectua împrumutul. În aceste condiţii, timp de zece sau douăzeci de ani, cât va dura rambursarea creditului, trebuie să găsim lunar o soluţie să transferăm rata la banca din străinătate. Există trei modalităţi de a face acest lucru: uzual (pe bază de mesaj swift şi comision de transfer), prin companii de transfer rapid de bani, gen Western Union, sau prin conturi colectoare. În cazul metodei uzuale de transfer, costurile suplimentare pot ajunge la minimum 42 de euro pe lună şi cam 60% din valoarea ratei într-un an. În cazul companiilor de transfer şi al conturilor colectoare, la dobânda de 3,5% pe an se adaugă comisioanele de 4%-7% din valoarea sumei transferate lunar sau 6% din suma colectată în cont. Conturile colectoare sunt, teoretic, cea mai ieftină metodă de transfer al ratei de credit. Ele presupun colectarea ratelor într-un cont la o bancă din ţara de origine, care se ocupă apoi de viramentul la banca din străinătate. Comisionul pentru astfel de colecţii este cuprins între 0,5% şi 1% pe lună din suma depusă.
Ca o bancă să poată deschide astfel de conturi colectoare, trebuie să aibă un agreement cu banca finanţatoare din străinătate şi o masă critică de clienţi pentru care să negocieze comisioanele de transfer. Acest lucru este, în general, posibil la băncile din străinătate care au deja o reprezentanţă în România sau au o reţea de bănci partenere aici. Dar, chiar dacă împrumutul este obţinut de la ING Olanda, ING România poate să aplice clienţilor din România costuri de colectare a ratelor care să ţină cont de riscul nostru de ţară. Şi aceasta deoarece instituţia bancară care colectează ratele îşi asumă parte din riscul împrumutului.
Drept care, avantajoasa dobândă de 3,5% pe an se transformă rapid în 9,5% pe an pentru creditele în euro. Menţionăm că, în România, pot fi accesate credite în euro cu dobânzi de 6% – 7%. Creditele din străinătate pot fi avantajoase doar pentru clienţii care nu se încadrează în normele BNR şi pot apela la credite nerestricţionate din străinătate.
Trei posibilităţi de transfer, trei tipuri de costuri
Transferul ratei lunare direct prin mesaj swift. Costul mesajului swift este de 25 de euro pe fiecare mesaj. Costul comisionului de transfer este de 15 euro. Cele două comisioane însumează 40 de euro pe care clientul îi plăteşte lunar, ceea ce înseamnă că, în 25 de ani, plăteşte pentru transferul ratei 12.000 de euro, indiferent de valoarea creditului contractat.
Transferul ratei lunare prin Western Union. Costurile de transfer sunt cuprinse între 4% şi 7% din valoarea sumei transferate. Mai exact, la o rată de 700 de euro se plătesc, în 25 de ani, 8.400 de euro peste credit.
Transferul prin conturi colectoare. Comisioanele bancare pentru aceste conturi sunt cuprinse între 0,5% şi 1% din suma virată, ceea ce însumat pe un an ar ajunge să reprezinte 6%. Această modalitate, cea mai ieftină, este însă condiţionată de un agreement între bănci şi de
existenţa mai multor împrumutaţi.