Măsurile de austeritate severe impuse în Grecia pentru a reduce datoria sa uriaşă au fost întâmpinate cu proteste, asta chiar dacă premierul grec a avertizat că, în lipsa acestora, standardele de viaţă ale naţiunii se vor prăbuşi în totalitate.
CNN a stat de vorbă cu câţiva cetăţeni greci pentru a afla cum le-a fost afectată viaţa de măsurile de austeritate.
Konstantinos Papaioannou, profesor de limba greaca
"Venitul meu şi cel al soţiei a scazut cu un sfert, dar vieţile tuturor au fost afectate: există multă insecuritate. Nimeni nu poate fi sigur ca nu vor urma noi tăieri. Grupurile vulnerabile trăiesc sub standardele minime: cei dependenţi de droguri, şomerii şi imigranţii. Infracţiunile minore sunt tolerate, iar acest lucru creează un climat de furie şi pierderea încrederii în instituţiile politice. Rata şomajului în rândul tinerilor este de 40%, iar pensiile au scăzut la 200 de euro. Nu putem trăi astfel".
Manos Kallimikrakis, operator call center în Atena, 26 ani
"Salariul meu de 750 de euro pe lună a fost redus la 600 de euro. Nu ştiu cum voi trăi astfel, dar sunt printre cei norocoşi: am un loc de muncă şi propria locuinţă, nu am credite, dar nu îmi pot permite să-mi alimentez maşina cu combustibil şi nu mi-am mai cumpărat haine noi de doi ani. Viitorul nu este promiţător – mulţi dintre prietenii mei încearcă să plece din Grecia".
Panos Papanicolaou, neurochirurg din Atena, 47 ani
"Se înregistrează o creştere semnificativă în rata sinuciderilor, a accidentelor rutiere, a numărului persoanelor cu afecţiuni ale inimii şi probleme psihologice. Prin urmare, există multe boli provocate de criză, dar şi dificultăţi mai mari în accesul la servicii medicale. Cea mai mare problemă cu care ne confruntăm este numărul redus al personalului medical. Angajaţii care ajung la vârsta pensionării se retrag, dar ei nu sunt înlocuiţi".
Angela Konidari, profesoară în Lemnos, 38 ani
"Salariul meu a fost redus cu 30%, de la 1.300 de euro la 900 de euro pe lună. Nu mănânc suficient, folosesc mai puţin sursele de încălzire şi nu ies des în oraş. Elevii mei nu mai studiază limbi străine şi nu mai practică sporturi. Elevii nu cred că există vreo meserie care îi va ajuta să-şi plătească chiria. Mulţi dintre ei se gândesc să se mute în străinătate şi nu au deloc încredere în Guvern".
Yannis Bardanis, chirurg din Ikaria, 49 de ani
"Salariul meu a fst redus cu 25-30%, de la 4.300 de euro, la 3.300. Întreţin o soţie şi doi copii şi avem de plătit chiria la casă. Susţin măsurile de austeritate pentru că statul grec a dus o viaţă peste posibilităţile sale. Cum altfel putem ieşi din această situaţie? Dacă nu o facem, atunci am putea reveni la perioada anilor 1920-1930. Trebuie să ne reducem şi cheltuielile, nu numai salariile. De ce trebuie prim-ministrul să meargă la Bruxelles şi să stea la un hotel de cinci stele?"
Orestis Manos, student în Atena, 26 ani
"Nu am prea mulţi bani pentru a ieşi în oraş. Am aproximativ 1.300 de euro, din finanţări personale. Guvernul nu alocă bani pentru studii. Perspectivele de muncă în Grecia nu sunt prea bune. Din cauza reducerilor, nu există cercetări ştiinţifice. Puţini dintre prietenii mei au locuri de muncă, iar opt din zece cei mai buni prieteni ai mei au plecat în străinătate pentru a-şi căuta de lucru. Şi eu intenţionez să fac acelaşi lucru".
Aggeliki Grevia, arhitect/web designer, 37 ani
"Din fericire, nu sunt şomeră şi nu am fost nevoită să emigrez, aşa cum s-a întâmplat cu jumătate dintre prietenii mei. Nu am nici copii, aşa că nu trebuie să suport o povară dublă sau triplă a responsabilităţilor. Din fericire, nu am nici credit ipotecar. Dar mi-am dat seama că acest sistem este condamnat, chiar dacă noi şi nepoţii noştri plătesc pentru totdeauna. Am învăţat că planeta este poluată de această mizerie financiară, că Europa a devenit brusc captiva băncilor şi a unei oligarhii mondiale şi că puterea nu are moralitate".
George Pentafronimos, consultant IT, 30 de ani
"Eu personal sunt mândru că trăiesc în Grecia anului 2012. O altă legendă greacă e pe cale de a începe şi se pare că e rândul generaţiei mele să se sacrifice. E de aşteptat să urmeze mai multă durere, pe care nici nu ne-o putem imagina. Prietenii mei rămân fără locuri de muncă, în timp ce tinerii sub 25 de ani nu au avut şansa de a fi productivi şi de a valorifica studiile lor. Pensiile părinţilor mei sunt fie pierdute, fie reduse la jumătate. Spitalele şi universităţile fuzionează sau se închid, iar vecinul meu nu a avut energie electrică toată iarna pentru că nu a avut bani să plătească o nouă taxă de proprietate. Am studiat 10 ani pentru a obţine o diplomă de doctorat, fără a mă gândi că voi ajunge în străinătate în căutarea unui loc de muncă. Vom rambursa Europei toate datoriile false cu propriile noastre vieţi. Cu toate acestea, două lucruri nu se vor schimba în Grecia: soarele va străluci întotdeauna, iar spiritul nostru va rămâne liber".