Prin contractul de privatizare, statul, la recomandarea consultantilor, a acordat Petrom o facilitate fiscala denumita “cota ecologica”, stimulent care ii permite investitorului austriac sa nu plateasca anual impozit pe profit in valoare de mai multe zeci de milioane de dolari.
Printr-un comunicat de presa din 7.12. 2004, Alianta PNL-PD sesiza public Parchetul National Anticoruptie “sa dispuna cercetari cu privire la afirmatiile lui Adrian Nastase, urmand a stabili daca pretul platit pentru privatizarea Petrom este subevaluat si daca s-au platit comisioane catre oficiali romani in aceasta tranzactie”. Comunicat ramas la stadiul de enunt.
Fostul ministru al industriei, Dan Ioan Popescu, s-a spalat pe maini ca Pilat din Pont, atunci cand a trimis legea de privatizare a Petrom spre dezbaterea si aprobarea Parlamentului. Numai ca stenogramele sedintelor Senatului din 2004 arata ca senatorii au discutat o singura zi pe tema celui mai important document de privatizare al ultimilor 15 ani, votand ca primarii proiectul de lege. Asa ca recomandarile consultantilor, intarite de cererea investitorilor, au facut ca documentatia pentru privatizarea Petrom sa contina o clauza care impune “stabilitatea cotei ecologie vreme de zece ani”. Potrivit analistilor, Petrom a primit, in acest fel, un ajutor de stat mascat in spatele unor rezerve obligatorii de titei si gaze naturale. La nivelul anului 2005, este vorba de circa 100 de milioane de dolari.
La sfarsitul lui 2002, estimarile firmei de consultanta Jacobs, membru al consortiului de consultanti, pentru rezervele de titei ale companiei Petrom indicau 128 milioane tone, iar cele de gaze naturale, 101 miliarde mc. Consultantii au anuntat ca, potrivit standardelor internationale de contabilitate, rezervele erau de 70 milioane tone de titei si aproximativ aceeasi cantitate in miliarde metri cubi de gaze naturale. In plus, Petrom mai are rezerve de sapte miliarde metri cubi de gaze naturale in Kazahstan. Numai ca acelasi consultant recunostea ca, in cadrul evaluarii, se baza pe cifrele furnizate de Petrom, motiv pentru care “este necesar un audit independent”.
In 1998, Romania producea 14 miliarde metri cubi de gaze naturale, adica 0,6% din totalul productiei la nivel global. In 2005, la un an de la preluarea Petrom, OMV a vandut aproape sapte miliarde metri cubi de gaze, la un pret mediu de 100 de dolari mia de metri cubi. Cu 36 de dolari mai mult decat au estimat consultantii in momentul evaluarii Petrom. In plus, pretul gazelor naturale importate a crescut in 2005 cu 37% fata de 2004 (pret mediu 218 dolari/1.000 de metri cubi). Aceasta, in timp ce Credit Suisse First Boston si ING prognozau doar 76 dolari. Un simplu calcul indica o subevaluare anuala de peste 100 de milioane de dolari. “Estimam liberalizarea pietei interne a gazelor naturale in urmatorii trei ani, preturile urmand a ajunge la un nivel apropiat etalonului international”. Adica al pretului de la frontiera Germaniei. Numai ca, in timp ce consultantii estimau un pret de 75 de dolari mia de metri cubi pentru 2006, la frontiera Germaniei nivelul mediu este de peste 200 de dolari. Adica de trei ori mai mare. Mai mult decat atat, consultantii au considerat ca fiind hazardat calculul angajatilor Petrom, care prognozau un pret al gazelor naturale de 81 de dolari mia de metri cubi. Asa ca au lansat urmatorul enunt: “veniturile noastre din gaze naturale cresc odata cu anticipata liberalizare a preturilor la gaze (de la 62 de dolari la 75 de dolari mia de metri cubi pret net realizat de Petrom), inainte de scaderea volumului productiei din 2007. In acest moment, Romania distinge intre doua piete diferite de gaze – piata reglementata (consumatorii captivi) si piata consumatorilor eligibili. Preturile pentru consumatorii captivi sunt reglementate de autoritatea competenta, in timp ce preturile pe piata clientilor eligibili sunt negociate. In 2004, piata consumatorilor eligibili a reprezentat circa. 40% din piata romaneasca de gaze. In 2005, 50% din piata de gaze a fost liberalizata. Petrom furnizeaza gaze naturale atat pietei consumatorilor eligibili, cat si consumatorilor captivi. In consecinta, preturile gazelor naturale practicate de Petrom reflecta, pe de o parte, influenta reglementarii, si, pe de alta parte, situatia competitiei de pe piata.
Problema ar fi ca, in timp ce consultantii au calculat valoarea companiei la un nivel mediu de 72 de dolari mia de metri cubi, pretul real a depasit deja 130 de dolari mia de metri cubi.
2 miliarde de dolari
Suma pe care OMV o va incasa din productia de gaze naturale, in urmatorii zece ani, in plus fata de estimarile facute de consultanti.
