Firmele româneşti abia dacă au auzit de hedging valutar, swapuri şi forwarduri. Deşi piaţa acestor instrumente a fost deschisă din 2005, mare parte a tranzacţiilor sunt realizate de speculatorii străini.
Fluctuaţiile mari ale cursului euro-leu au fost puse tot mai frecvent pe seama speculatorilor din străinătate. Atât când a fost vorba de aprecierea-record din vara lui 2007, când cursul valutar ajunsese la un minim istoric de 3,1112 lei, cât şi în cazul deprecierii până la 3,8 lei/euro, din ianuarie. Cursurile anunţate la BNR se referă însă doar la piaţa spot – „la vedere“ – adică tranzacţii pentru care, în general, se plăteşte pe loc. În ianuarie, pe această piaţă s-au tranzacţionat, în medie, 1,2 miliarde de euro în fiecare zi. Însă, pe piaţa titlurilor derivate care au drept suport cursul leului, sumele au fost duble. Aici, oportunităţile de câştig, dar şi riscul de pierdere, sunt mult mai mari decât pe piaţa spot, unde caracterul „speculativ“ al tranzacţiilor vine din speranţa unor profituri rezultate din aprecierea leului şi dobânzile duble faţă de cele la depozitele în euro.
În România, au apărut şi primele firme specializate de consultanţă în domeniul derivativelor bazate pe curs. DreamTeam Capital Management este prima de acest fel, primind autorizaţia CNVM din 1 ianuarie 2008. Societatea a fost fondată de Alice Oprea, fost vicepreşedinte al Bursei de la Sibiu, de Dorin Octavian Ariton, analist de investiţii la General Electric şi de Eugen Pavel.
„De exemplu, clienţii consiliaţi de noi au avut, de la începutul anului până în prezent, randamente de peste 4% (anualizat 48%) în euro sau dolari, în condiţiile în care poziţiile speculative au avut protecţie“, explică Alice Oprea. Derivativele sunt de fapt pariuri privind nivelul viitor al cursului. Dacă la cumpărarea valutei în sistemul spot preţul este clar – circa 3.650 de lei la 1.000 de euro, la derivative sumele plătite efectiv sunt egale cu marjele (diferenţele de curs).
„Titlurile forex pot fi tranzacţionate în marjă, nivelul acesteia ajungând şi la doar 0,25%. Ceea ce înseamnă că, în schimbul unui euro, pot fi realizate tranzacţii de 400 de euro. Prin urmare, disponibilităţile în numerar necesare sunt mult mai mici“, spune Florin Zgunea, director la o firmă de consultanţă din Germania. Acesta a lucrat pentru diferite instituţii financiare şi este un trader activ, cu experienţă pe pieţele forex.
În ciuda potenţialului mare de câştig, firmele şi persoanele fizice din România apelează prea puţin la tranzacţiile cu derivative. Potrivit unui raport al Băncii Reglementelor Internaţionale (BRI), tranzacţiile valutare din România însumau aproape 3 miliarde de dolari pe zi, iar două treimi aveau la bază derivativele. Vestea este bună, în ţările dezvoltate apărând ponderi similare între tranzacţiile spot şi cele cu derivative. Însă, în România, jocurile sunt făcute în special de instituţiile financiare din străinătate. Astfel, Raportul BRI arată că, în aprilie 2007, s-au realizat tranzacţii tip swap valutar de circa 1,39 miliarde USD, tranzacţiile derulate prin dealeri din străinătate au reprezentat 83%, în timp ce ponderea companiilor româneşti era infimă – sub 3 la mie. Investitorii străini sunt mult mai familiarizaţi cu astfel de instrumente decât cei din România, iar ordinele lor au un volum mult mai mare.
Ponderea mică a tranzacţiilor cu derivative ale clienţilor români poate fi însă explicată şi de faptul că unele ordine sunt introduse în sistem de bănci străine. „Un astfel de exemplu este ALRO Slatina, care a realizat în noiembrie 2007 două tranzacţii forward pentru hedging prin intermediul JP Morgan, Chase Bank şi Morgan Stanley. Aceste tranzactii nu aparţin pieţei locale interbancare, ci sunt cross-border“, explică Alice Oprea.
TRANZACŢII
2,5 mld. de dolari pe zi s-au tranzacţionat, în medie, în fiecare zi pe piaţa valutară. Tranzacţiile clasice – la vedere – au reprezentat doar 40% din total.
Dictionar de OZN-uri financiare
SPOT
Tranzacţii clasice cu valută. De exemplu, pentru 1.000 de euro cumpăraţi joia trecută, se plătesc 3.650 lei la un curs de 3,65 lei pentru un euro. Sunt tranzacţiile cel mai puţin sofisticate şi cele mai cerute de către clienţii români.
FORWARD
Sunt tranzacţii la care plata nu se face în momentul încheierii tranzacţiei, ci la un termen convenit. De exemplu, la bursa de la Sibiu, pot fi cumpăraţi euro cu scadenţa în martie la un curs de 3,665 lei pentru un euro. Pachetele de la Sibiu sunt „standardizate“ – de 1.000, respectiv 5.000 de euro, iar scadenţele sunt fixe: sfârşitul lunilor martie, iunie, septembrie şi decembrie. Astfel de tranzacţii sunt folosite pentru eliminarea riscurilor. De exemplu, un exportator livrează marfa azi şi încasează banii peste trei luni. Dacă se teme că atunci un euro va scădea la 3,2 lei faţă de cotaţiile de 3,65 lei din ultima perioadă, fapt ce i-ar reduce încasările, poate apela la un contract forward.
SWAP
O tranzacţie de cumpărare şi vânzare simultană a aceleiaşi sume în valută, cu aceeaşi contrapartidă, cu decontarea la două date diferite (de regulă, spot şi forward) la cursuri de schimb stabilite (spot şi forward) la data tranzacţiei. Câştigul provine din diferenţele de dobândă.
