Cotroverse în SUA: Deciziile experților sunt contestate. Care ar trebui să fie limita de distanță pentru a nu te infecta? Noua limită pentru școlile americane e 1,5 metri, dar publicul e ținut în întuneric în privința fundamentelor acestor recomandări.
Cotroverse în SUA: Deciziile experților sunt contestate. Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) din SUA au publicat vineri noi recomandări privind distanța pe care ar trebui s-o mențină între ei copiii la școală.
Vechiul standard de doi metri a fost substituit de un minim de 1,5 metri, mulțumită căruia multe școli se vor putea redeschide mult mai ușor pentru orarul complet de predare cu prezență fizică.
Ajustarea nu li se aplică decât școlilor, nu și societății în general, și numai atunci când infectările sunt puține și când școlile mai iau și alte măsuri, cum ar fi menținerea copiilor în „păstăi” sociale.
Cotroverse în SUA: Deciziile experților sunt contestate. Se cer mai multe lămuriri
Aceste precondiții ar putea împiedica noile măsuri să-și realizeze toate efectele prevăzute. Organizația Mondială a Sănătății recomandă un metru distanță, în școli și oriunde.
China, Franța, Danemarca, Hong Kong și nu numai au adoptat acest standard. Dacă recomandarea CDC s-ar fi aplicat universal – și la locul de muncă și în magazine -, chiar și numai o astfel de ajustare ar fi restabilit o parte considerabil mai mare a activității comerciale.
Când vine vorba de contagiere, mai multă distanță este întotdeauna mai bună. Însă directiva celor doi metri e posibil să fi fost cea mai costisitoare măsură dintre toate recomandările CDC, în mare parte respectate pe parcursul ultimului an.
Așadar, ce cercetări științifice au fost efectuate pentru a se ajunge la – și, mai important, a se susține – această recomandare?
Nimeni nu știe sigur. Mulți consideră că recomandarea derivă din convingerea că virusul se răspândește preponderent prin stropi respiratorii, la fel ca gripa. Studii mai vechi arată că e improbabil ca stropii mai mari să ajungă la o depărtare mai mare de doi metri și, în consecință, contactul apropiat cu un om infectat este principalul mod de expunere.
Cât de concludente sunt studiile cercetătorilor?
Cu greu se poate afirma despre respectivele cercetări că sunt concludente, dar, conform celor mai multe relatări, ele au constituit fundamentul recomandărilor inițiale anti-Covid-19.
Cercetări mai noi au indicat că virusul se poate răspândi și prin particule suspendate în aer, cunoscute și drept aerosoli, mai cu seamă în spațiile închise.
Cea mai mare parte a planificării pentru o pandemie echivalează cu pregătirea pentru o epidemie deosebit de gravă de gripă. Având în vedere cât de puțin se știa despre Covid-19, era rezonabil să-ți bazezi supozițiile timpurii pe tiparul gripei.
Însă această doctrină n-a mai fost revizuită pe măsură ce noi date despre coronavirus deveneau disponibile. Dependența de modelul gripei a făcut ca autoritățile sanitare deopotrivă să subestimeze și să supraestimeze Covid-19 din anumite puncte de vedere importante, scrie THE WALL STREET JOURNAL.
Rolul suprafețelor contaminate, supraestimat
Ele au supraestimat rolul suprafețelor contaminate. Unii americani încă își mai dezinfectează produsele de băcănie înainte de a le introduce în casă. O consecință a acestui fapt a fost că am realizat foarte târziu amploarea contagierii asimptomatice.
Tot efortul risipit pe dezinfectarea suprafețelor ar fi putut fi cheltuit pe ameliorarea ventilației și filtrării aerului, care ar fi avut un efect mai puternic.
Pe de altă parte, din cauza supoziției că virusul se răspândește în primul rând prin stropi, nu și prin particule mai mici sub formă de aerosoli, am subestimat rolul protector al măștilor de calitate superioară.
Experții nu încercau decât să-i protejeze pe americani și nu-i putem învinovăți pentru că s-au înșelat în absența informațiilor de calitate.
Se cere reforma procesului decizional
Întrebarea care ar trebui pusă mai degrabă este dacă există vreo procedură eficientă de adoptarea a acestor măsuri și de reevaluare a lor pe măsură ce apar noi informații. Știința nu înseamnă un set de adevăruri imuabile transmise de o agenție guvernamentală.
Dincolo de schimbarea standardului recomandat de doi metri, administrația Biden ar face bine să ia în calcul reforma procesului decizional.
CDC pot acționa rapid în condiții de criză, ceea ce e un lucru bun, numai că el face cu atât mai important ca recomandările lor să fie reevaluate și revizuite când e necesar.
Recomandările CDC, chiar dacă neobligatorii, au un impact mai puternic decât multe legi, dar concomitent sunt mai puțin transparente și verificabile de către public. Nu există canale sau ocazii deschise pentru aportul experților externi, cum ar fi consfătuirile publice.
Lipsa de claritate
Mai mult, CDC nu oferă întotdeauna claritate atunci când probele științifice sunt neconcludente. Ceea ce îngreunează pentru publicul american identificarea acelor recomandări care ar putea avea un caracter mai degrabă opțional.
Totodată, CDC nu dezvăluie întotdeauna probele științifice pe care își fundamentează recomandările. Nu cunoaștem baza exactă de la care a pornit opinia lor inițială în privința distanței de doi metri.
Atunci când încerci să îngrădești o pandemie e esențial să te concentrezi pe măsurile preventive cu cel mai puternic efect potențial. Publicul este dispus să se conformeze instrucțiunilor de bun simț, bazate pe probe.
Însă experții nu-i pot cere populației să sacrifice prea mult, întrucât, date fiind vitregiile sociale și economice, de la un punct încolo începe să se coaguleze rezistența.
Dacă CDC se așteaptă ca americanii să le urmeze recomandările, ele trebuie să fie mai transparente și să implice și publicul în procesul decizional.