Europa de Est a fost lăudată pentru faptul că a fost exemplară în timpul primului val al pandemiei. Prin introducerea unor măsuri de prevenire foarte stricte din timp, țările din regiune au înregistrat semnificativ mai puține decese legate de COVID decât statele din Europa de Vest.
Unii au susținut că acest lucru se datorează economiilor lor: că țările din estul Europei au impus carantina devreme, deoarece se temeau că economiile lor nu vor putea face față unui aflux de bolnavi. Alții au sugerat că această exemplaritate a estului Europei ar putea fi explicată prin cultură, succesul în limitarea primului val datorându-se unei mentalități a fricii și a disponibilității de a respecta reguli dure, o mentalitate rămasă din era comunistă.
Dar, dacă acești factori au fost în joc în primul val, ei nu au avut același efect în cel de-al doilea. Experiența pandemiei din Europa de Est a fost dramatic diferită în această toamnă. Toate țările din regiune au înregistrat creșteri semnificative ale cazurilor și deceselor. Aici, analizăm motivele pentru care s-a întâmplat acest lucru, scrie theconversation.com.
Un avantaj în primul val
Un lucru este clar: Europa de Est a ieșit din primul val, la sfârșitul lunii iunie, într-o formă mult mai bună decât vestul Europei. Raportate la dimensiunea populației, atât cazurile, cât și decesele au fost substanțial mai scăzute în est, așa cum se arată în această comparație a ratei mortalității de COVID-19 în cele două regiuni.
Putem compara, de asemenea, cât de restrictive au fost măsurile de prevenire a bolilor în cele două regiuni în timpul primului val, utilizând instrumentul de urmărire a răspunsului guvernamental Oxford COVID-19 (OxCGRT). Acest instrument măsoară strictețea eforturilor de a controla virusul pe o scară de la 0 la 100, 100 fiind cel mai restrictiv nivel. Putem vedea din graficul următor că, în același timp, în primăvară cele două regiuni au introdus măsuri care au fost la fel de stricte.
Cu toate acestea, dacă ne uităm la ratele de deces din cele două regiuni din graficul de mai sus, este clar că țările din estul Europei au introdus restricții atunci când se confruntau cu mai puține cazuri și decese. Prin urmare, cea mai simplă explicație a motivului pentru care inițial Europa de Est a mers mult mai bine este că a avut un avans. Țările din regiune au impus măsuri stricte când erau relativ ușor afectate, în timp ce țările occidentale au așteptat până când lucrurile s-au înrăutățit. Acest lucru arată că țările din estul Europei au profitat de ocazie pentru a acționa rapid.
Irosind câștigul din primăvară
Când analizăm cel de-al doilea val (începând cu luna septembrie și mai departe), ne confruntăm cu întrebarea opusă: de ce țările din estul Europei nu au acționat, în ciuda creșterii rapide a infecțiilor și a deceselor?
Ratele mortalității din Europa de Est le-au depășit pe cele din vest la începutul lunii octombrie, însă restricțiile din regiune – care s-au relaxat după primul val – au rămas în urma controalelor reintroduse în vest. Al doilea grafic de mai sus arată că, între cele două valuri, estul și-a relaxat măsurile mai mult decât vestul și a fost apoi mai puțin dornic să le reimpună. Europa de Est a pierdut câștigurile din primăvară și apoi a repetat greșelile făcute de vest în primăvară: a așteptat până când cazurile și decesele au scăpat de sub control, înainte de a impune controale.
Ce explică această reticență de a reintroduce restricțiile? O explicație ar putea fi că aceste țări sunt victimele propriului succes. Europa de Est a oprit virusul cu mult succes în primăvară și nu a experimentat scenele oribile din spitale văzute în nordul Italiei, de exemplu. Acest lucru poate că a produs scepticism cu privire la severitatea pandemiei. Oboseala pandemică este prezentă pe întregul continent și poate fi mai accentuat prezentă în special în est, unde unii oameni poate că au simțit că au intrat în carantină pentru nimic.
Nu sunt toți în aceeași barcă
Important, însă, este că au existat diferențe majore și în Europa de Est. Până la începutul lunii noiembrie, creșterea ratei mortalității a fost în mare parte condusă de Republica Cehă. Cazurile și decesele nu au fost răspândite uniform în întreaga regiune.
Dacă ne uităm la strictețea măsurilor de control, putem vedea, de asemenea, că nu toate țările au acționat în același mod. Republica Cehă a acționat foarte târziu, de exemplu, impunând măsuri mai stricte la sfârșitul lunii octombrie, chiar dacă au crescut cazurile și decesele în cursul lunii. Slovacia vecină, pe de altă parte, a impus măsuri mai stricte, în ciuda faptului că a avut mult mai puține cazuri și decese. Se pare că măcar unele țări din regiune și-au învățat lecțiile. Oricum, a înțelege de ce țările din Europa de Est au ales să răspundă diferit în timpul celui de-al doilea val este complicat.
De exemplu, diferențele de forță economică ar putea explica de ce Republica Cehă relativ mai bogată a așteptat să reintroducă restricțiile (crezând că ar putea suporta povara unui număr mare de infecții), dar acest lucru nu explică decizia României relativ mai sărace de a face același lucru.
Politica ar putea oferi un indiciu: Republica Cehă a organizat alegeri regionale în octombrie, în timp ce România a mers la urne pentru alegerile locale din septembrie și este pe cale să voteze la alegerile naționale din decembrie. Politica electorală ar putea explica reticența celor două țări de a intra într-o nouă carantină – politicienii considerând că este o măsură nepopulară care, de asemenea, ar întârzia alegerile.
Dar o explicație la care, probabil, se poate renunţa este argumentul cultural menționat anterior. Chiar și în țările în care guvernele au reintrodus restricții relativ dure în octombrie, precum Slovenia și Lituania, infecțiile și decesele au rămas la un nivel ridicat pe tot parcursul lunii noiembrie – ceea ce sugerează o respectare redusă a regulilor.
