Apariţia unei noi tulpini a coronavirusului în Marea Britanie şi panica sanitară pe care a declanşat-o pun şi mai mult la zid autorităţile de la Londra faţă de Uniunea Europeană, scrie Le Temps.

Pandemia de Covid-19 şi interminabila negociere a unui acord comercial post-Brexit trebuie să fie tratate pe planul informaţiei cu aceeaşi umilinţă. În fiecare nouă etapă, şi una şi cealaltă ne obligă să ne revedem pronosticurile, calculele şi calendarul pe care ni le-am fixat în speranţa de a ieşi din această situaţie pentru a reveni cât mai repede la viaţa noastră „dinainte”.

Această convergenţă de facto între coronavirus şi confruntarea diplomatică între Londra şi Bruxelles a fost evidentă în ultimele zile, când frontierele din spaţiul Schengen s-au închis în câteva ore faţă de guvernul britanic, ocupat, de luni de zile, să se lupte în numele păstrării suveranităţii sale. În timp record, apariţia în Anglia a unei noi tulpini virale care pare să se propage mai repede i-a făcut pe europeni să taie legăturile feroviare, aeriene şi maritime ale Regatului Unit spre continent. Ilustrarea izolaii insulare în caz de catastrofă mondială nu putea fi mai evidentă. În timp ce închiderea dezordonată a frontierelor, de partea europeană, a arătat din nou limitele coordonării în situaţiile de extremă urgenţă.

Covid-19 ca şi haosul Brexit demonstrează că suntem în continuare vulnerabili. În domeniul sanitar, al doilea val de contaminare, apoi al treilea val anunţat pentru începutul lui 2021 dovedesc că este parţial iluzorie capacitatea noastră de a stăpâni maladia cu măsuri de izolare mai puţin severe decât în Extremul Orient (unde cererea de carantină strictă şi de teste multiple pentru orice nou venit a dat până acum roade). A crede într-o revenire rapidă la normal datorită viitoarelor vaccinuri e ceva ce trebuie de asemenea nuanţat. Coronavirusul, acest mutant globalizat, va continua să ne rezerve surprize neplăcute.

În ce priveşte Brexit, se impune o prudenţă similară. Relaţiile dintre Londra şi UE nu vor fi dintr-odată liniştite de semnarea unui eventual acord smuls in extremis în ajun de 31 decembrie. Vor apărea alte dificultăţi. Piaţa unică, şansă economică pentru europeni, va cunoaşte indubitabil convulsii, iar Elveţia, ţară terţă presată să semneze un acord-cadru, îi va resimţi inevitabil consecinţele.

Acest an 2020 debusolat se încheie, ironic, printr-o dublă pedeapsă venită de pe partea cealaltă a Mânecii. Putem vedea aici un semn al destinului. Dar trebuie mai ales sa învăţăm o lecţie foarte britanică: în faţa unor asemenea evenimente, pragmatismul, însoţit de o bună doză de raţiune, de solidaritate şi de răbdare este cea mai bună apărare.