Inflatia, dobanzile bancilor creditoare, revendicarile salariatilor, falimentul contribuabililor, incapatanarea investitorilor, americanii cu FMI-ul lor, fiecare in parte si toti la un loc s-au coalizat impotriva bugetului.
Asemenea predecesorilor sai, Remes isi biciuieste imaginatia. Majoreaza accize, inventeaza taxe, taie investitii, da la rame, trage la pompe. Degeaba, nimica nu misca. Mai suparat, mai incrancenat, ministrul o ia apoi de la capat cu imaginatia. Din tenebrele economiei subterane, evazionistii cu sabii ninja ii hacuiesc bugetul. In urma lor, patrule fiscale inarmate cu chitantiere si nomenclatoare orbecaiesc fara spor. Ministerul cere intariri. Sunt prea putini controlori in teritoriu, avem schema de personal incompleta. OK, mai angajam. Asa se face ca numarul salariatilor a scazut in toata economia, numai in administratie a crescut cu 40% in ultimii zece ani. Controlori putini?
Un patronas oarecare si-a deschis o taraba cu covrigi la gura de metrou. Autorizatie avea, aviz sanitar asijderea. In prima zi, la prima ora, a venit patrula. „Esti nou pe aici?” Vanzatorul le-a aratat politistilor actele si i-a cinstit cu o legatura de covrigi.
Au plecat gradatii. A doua zi au venit de la primarie. Apoi, de la administratia financiara, de la sanepid, de la, de la. Inevitabil, a trecut si mardeiasul din neamul lui manca’ti’asi, pentru taxa de protectie. Printre douazeci si ceva de buticuri si tarabe, toti l-au ochit ca-i nou. Omul s-a obisnuit cu controalele. Acum ii stie pe de rost. Nu mai asteapta sa-i ceara. Masinile controlorilor trag la bordura, iar legatura de covrigi este inmanata pe geam cu zambete si firitiseli.
Logica fiscala a dlui Remes e simpla: mai multe taxe, mai multi controlori. Mai multi controlori, mai multi covrigi.