Americanii se tem că SUA se îndreaptă spre o nouă versiune de depresiune, un termen economic care, spre deosebire de recesiune, readuce în memorie imaginea cozilor la supă, o rată a şomajului de 25% şi o economie devastată.
Cu o economie americană pusă în faţa unei creşteri mult sub aşteptări, la doi ani după recesiune, şi o criză a datoriilor tot mai ameninţătoare în Europa, superlativele utilizate pentru a descrie situaţia actuală cresc în intensitate.
„Iată-ne astăzi, cu o recesiune severă (2007-2009) urmată de o recuperare slabă şi acum pe marginea unei alte prăpăstii economice“, scrie David Rosenberg, economist şi strateg la Gluskin Sheff Toronto. „Aceasta este o depresiune a modernităţii, nu în totalitate diferită de experienţa post-bubble din Japonia de acum două decenii“.
Rosenberg argumentează prin faptul că SUA are deja un deceniu pierdut, făcând referire la valoarea acţiunilor de pe bursă care încă sunt la nivelul din anul 1998 şi la o creştere netă nesemnificativă a angajărilor.
„Cu alte cuvinte, o depresiune economică apare numai în momentul în care devine dureros de clar că pieţele şi economia eşuează în a da un răspuns la şuturile repetate date de politicile de stimulare“, spune Rosenberg.
Acesta nu este singurul economist care vorbeşte cu certitudine despre o depresiune. Niall Ferguson, economist şi profesor la Harvard a prezis recent o „depresiune blândă“ (dacă poate exista aşa ceva) despre care vorbesc şi alţi economişti, inclusiv aşa numitul „Dr. Doom“ Nouriel Roubini şi Stephen King, economistul şef al grupului HSBC. Ultimii doi, totuşi, vorbesc doar despre riscurile unei depresiuni şi nu despre faptul că una ar fi chiar pe drum.
SURSA: CNBC
