Românii au învăţat să-şi pună în valoare talentele şi să scoată tot mai mulţi bani din vânzarea creaţiilor intelectuale. Dreptul de autor poate deveni o sursă mai sigură şi mai consistentă de existenţă decât dreptul la muncă.
Anul trecut s-a făcut, pentru prima dată în România, o cercetare la standarde internaţionale asupra contribuţiei industriilor bazate pe copyright la economia naţională. Rezultatele i-au surprins chiar şi pe cei aflaţi la pupitrul de comandă al instituţiilor culturale. „Veniturile aduse la bugetul de stat de industriile culturale, prin contractele pentru drepturi de autor, reprezintă 5,5 % din PIB. Mai mult decât industria mineritului“, comenta recent, în cadrul unei conferinţe de presă, ministrul culturii, Theodor Paleologu. Potrivit rezultatelor studiului, chiar şi totalul persoanelor ocupate în industriile bazate pe copyright l-a depăşit pe cel din minerit, numărul salariaţilor crescând în ultimii ani de 1,5 ori mai repede decât media înregistrată în economia naţională. Productivitatea, cu 32,2% mai ridicată decât cea înregistrată la nivel naţional, a fost încă un argument pentru ministrul culturii să pretindă un cuantum mai mare de la bugetul statului. „S-a nimerit să aibă argumente tocmai când nu sunt bani la buget, comentează cu umor Eugen Vasiliu, directorul executiv al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor (ORDA). Ei, dar ne‑om reveni din criză!“
Încet, dar sigur, au crescut şi veniturile provenite din drepturile de autor realizate de către românii care şi-au valorificat în mod independent talentul, creativitatea sau inventivitatea. Numărul contribuabililor înregistraţi anual la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) la capitolul drepturi de proprietate intelectuală trebuie să fie acum dublu faţă de anul 2005. În 2007, veniturile brute din drepturi de proprietate intelectuală depăşeau 185 de milioane de euro. În fruntea listei era un bucureştean care a câştigat 1,95 milioane de euro din dreptul de autor. Din păcate, la ANAF nu se poate face o selecţie a drepturilor de autor din gruparea mai mare a drepturilor de proprietate intelectuală, primele fiind puse în aceeaşi oală cu brevete de invenţie, desene şi modele, mostre, mărci de fabrică şi de comerţ etc.
Autorii sunt pirataţi la greu
Imaginea devine ceva mai clară însă dacă ne uităm la sumele de bani colectate de cele opt organisme de gestiune colectivă a drepturilor de autor care funcţionează în România sub supravegherea ORDA. Autorilor români, asociaţi în cadrul acestor organisme civile, le-au fost repartizate aproape 15 milioane de euro din totalul sumelor colectate colectiv în anul 2007. „Banii sunt repartizaţi potrivit regulilor de funcţionare a acestor organisme de colectare colectivă. Criteriul de bază îl reprezintă, desigur, gradul de utilizare al fiecărui autor, ne explică Eugen Vasiliu. Mai primim reclamaţii, dar ele ţin mai mult de orgoliului fiecăruia. Unui muzician îi este greu să accepte ideea că i se cuvin mai puţin bani decât unui manelist, dar atât a fost cântat!“ Fiecare titular de drept are posibilitatea să vadă la ORDA toate detaliile cu privire la drepturile financiare cuvenite, chiar şi din urmă cu 12 ani. Din această cauză, nu prea sunt litigii cu autorii. Probleme sunt cu cei care trebuie să plătească pentru utilizarea acestor drepturi.
„Noi am cerut editurilor să ne dea lista de apariţii editoriale şi tirajul aferent, pentru a putea face o repartiţie corectă a banilor colectaţi. În România, nu se mai declară tirajele“, îşi exprimă supărarea Eugen Uricaru, preşedintele de la COPYRO, organism de colectare colectivă a drepturilor de autor pentru opere scrise. De la interlocutorul nostru aflăm că sunt edituri faimoase care declară un tiraj la o carte, după care fac reeditări pe care nu le mai oficializează. „Avem cazuri concrete. Suntem în justiţie cu ele, pentru că asta este o formă de piraterie.“ Nici sumele de bani care ar trebui să ajungă la editori nu mai ies din buzunarul asociaţiilor către care se transferă anual, în proporţie egală cu drepturile cuvenite autorilor, de la COPYRO. Sistemul este greu de urmărit, iar procesele durează cu anii.
„Fiind societăţi civile, noi nu avem instrumentele de coerciţie pe care le are la dispoziţie Ministerul Finanţelor pentru a stăvili pirateria, ne spune Gheorghe Voican, director executiv la VISARTA (Societatea de Gestiune Colectivă a Dreptului de Autor în domeniul Artelor Vizuale). Sunt generos dacă spun că încasăm anual de la edituri 5% din drepturile cuvenite autorilor care sunt membrii noştri. Apelăm la poliţie sau la alte organe ale statului pentru a pune capăt fraudelor, dar colaborarea este «greoaie», ca să folosesc un eufemism.“
Dimensiunea exactă a pirateriei în domeniul drepturilor de autor nu este cunoscută. În acest moment, cele mai mari probleme le creează internetul, care scapă de sub orice reglementare legată de utilizarea creaţiilor intelectuale. Aşa că singurul segment posibil de controlat de către autori îl reprezintă numai cel direct, al contractului între părţi. Numai că şi aici apar multe situaţii la limita legii. „90% din oamenii care lucrează în presă sunt plătiţi pe contract pentru drept de autor. Comisia Europeană a recomandat tuturor ţărilor membre să ia măsuri pentru combaterea diferitelor forme mascate de contracte de muncă, inclusiv a contractului de drept de autor.“ Dificilă misiune pentru autorităţi, la fel ca şi pentru toţi cei implicaţi în acest sistem de valorificare a dreptului de proprietate intelectuală. Eugen Vasiliu ne dă exemplul profesorilor universitari care sunt plătiţi pentru activitatea didactică, nu şi pentru drepturile de autor asupra cursurilor susţinute. Pe de altă parte, un redactor este plătit pe contract de muncă, unde este stipulată obligaţia de a ceda companiei drepturile de autor asupra creaţiilor elaborate, dar are şi un contract de drept de autor, pe care este plătit suplimentar. „Se exagerează şi de o parte, şi de alta, ne asigură interlocutorul nostru, care are o solidă pregătire şi experienţă juridică în materie. Astfel de contracte de muncă sunt golite de conţinut.“
Nu se poate spune însă că stăm mai prost decât alte ţări din UE. Legislaţia este la aceleaşi standarde. Mai trebuie lucrat la detalii, care ţin de… cultura specific românească.
«Toţi autorii se asociază pentru a beneficia de drepturile lor după nişte reguli. La împărţeală, însă, nu se respectă întotdeauna regulile şi apar probleme.»
Eugen Vasiliu, director general adjunct, ORDA
Capitala drepturilor de autor, tot la București
185 de milioane de euro a fost totalul veniturilor brute declarate la fisc de românii care au negociat direct contractele pentru drepturi de proprietate intelectuală. Cel mai mare venit brut din drepturi de proprietate intelectuală, obţinut în anul 2007 de către un bucureştean, a însumat 6.514.919 lei
