Pe primele 11 luni ale anului 1998, creditul intern, pe ansamblul sau, guvernamental si neguvernamental, si-a mentinut resursele de crestere.In conditiile unei inflatii de 37,6%, inregistrata in perioada decembrie 97 - noiembrie 98, cresterea volumului creditelor a fost de 57%.Creditul guvernamental se materializeaza aproape exclusiv in titluri de stat vandute bancilor comerciale, fondurilor de investitii, SIF-urilor si in mai mica masura populatiei. Fiind totusi dintre cele mai bune plasame
Pe primele 11 luni ale anului 1998, creditul intern, pe ansamblul sau, guvernamental si neguvernamental, si-a mentinut resursele de crestere.
In conditiile unei inflatii de 37,6%, inregistrata in perioada decembrie 97 – noiembrie 98, cresterea volumului creditelor a fost de 57%.
Creditul guvernamental se materializeaza aproape exclusiv in titluri de stat vandute bancilor comerciale, fondurilor de investitii, SIF-urilor si in mai mica masura populatiei. Fiind totusi dintre cele mai bune plasamente, prin dobanzile obtinute, permit circulatia rentabila a banilor in sfera financiar-bancara, fara sa atinga economia reala. Dobanzile la creditul guvernamental devin datorie publica si se platesc de contribuabili prin impozite si taxe.
In structura, creditului neguvernamental, acordat de regula de bancile comerciale agentilor economici, a luat preponderent forma creditului pe termen scurt, fiind exprimat in proportie de peste 50% in valuta.
Ponderea cu totul modesta a creditelor pe termen mediu si lung, cam 20%, exprima incapacitatea agentilor economici de a prezenta proiecte de investitii sau plasamente care sa aiba un randament (return on investment) superior dobanzilor bancare. In acelasi timp, dobanzile nu pot scadea din cauza riscului operatiunilor generate de inflatie, blocaj financiar, devalorizarea monetara.
De altfel, conform clasificarii bancare, creditele care se bucura de garantii normale, standard, au ajuns la circa 14% pe ansamblul creditelor acordate, ceea ce a impus cresterea provizioanelor de risc si a garantiilor si colateralelor cerute de banci. Ca un factor pozitiv pentru evolutia economiei de piata poate fi mentionat faptul ca luna ianuarie 1998 a constituit un punct de inflexiune in structura creditului acordat agentilor economici, in sensul ca firmele cu capital majoritar privat le-au devansat pentru prima data, prin volumul creditelor, pe cele cu capital majoritar de stat. Aceasta tendinta este in crestere si probabil se va accentua pe masura privatizarii bancilor. Si totusi, potrivit anchetei CRIMM (Centrul roman pentru intreprinderile mici si mijlocii), creditul constituie o sursa secundara de finantare a micilor intreprinzatori.
Ceea ce ii descurajeaza este, in ordinea indicata de intreprinzatori: nivelul dobanzii, documentatia ceruta de banci, nivelul garantiilor cerute, perioada de aprobare, obligatia de a avea activitate anterioara cu banca s.a.m.d.
Confruntate cu probleme similare dupa primul razboi mondial, tari ca Franta, Belgia, Germania, Italia, Spania au gasit solutia prin crearea societatilor mutuale de garantie, institutii financiare functionand cu sprijin guvernamental. Ele ofera atat garantii pentru credite de afaceri IMM, cat si consultanta tehnica de specialitate (analiza profesionista a proiectelor, intocmirea documentatiilor solicitate de banci, esalonare flux financiar). In ultimul deceniu, asemenea institutii de garantare au aparut si in Europa Centrala: Banca Ceho-Morava de garantare si dezvoltare, Banca Slovaca de dezvoltare, Fondul Sloven de promovare a IMM, Compania de Garantare a creditelor in Ungaria.
In Romania, functioneaza in prezent doua asemenea organizatii: Fondul roman de garantare a creditelor pentru intreprinzatorii privati si Fondul de garantare a creditului rural. Ambele sunt constituite ca societati pe actiuni. FRGC s-a constituit cu un capital social de 15,6 miliarde lei, avand ca actionari: statul cu 36,71% din capitalul social, Bancorex cu 32,42%, BRD cu 13%, BCR cu 3,63%, Banca Ion Tiriac si CEC cu cate 6,47% fiecare si Banca Agricola cu 1,3%. Efectiv insa, fondul a incheiat conventii de lucru cu mult mai multe banci, in vederea garantarii creditelor.
FRGC garanteaza creditele pentru investitii productive pe termen mediu si lung contractate cu bancile comerciale romane, in proportie de 70% din valoarea nominala a acestora. Serviciile fondului pot fi extinse, la cerere, pentru servicii de consultanta la intocmirea planului de afaceri si a dosarului de credite, studii de piata, surse alternative de finantare. Taxa de analiza este de 1% din valoarea garantiei acordate, iar, ulterior, pe parcursul derularii creditului, 3% pe an din soldul garantiei.
Din 1994 si pana in semestrul I 1998, au beneficiat de garantii sau consultatii din partea FRGC 2.500 de intreprinzatori romani privati. S-au acordat garantii de circa 70 miliarde lei pentru credite insumand aproape 200 milarde lei, care au generat investitii intr-un volum mult mai mare. Un calcul efectuat in Germania arata ca la garantii in valoare de 100.000 DM corespund in medie sase noi locuri de munca create prin investitii.
Un alt fond, de mai mica anvergura, cu un capital initial de 1,3 miliarde lei, este Fondul de Garantare a Creditului Rural. El are ca actionari: Banca Agricola, BCR si BRD, fiecare cu 26,32% din actiuni, Bankcoop cu 13,37%, BIR cu 7,66% si Ministerul Agriculturii cu 0,01%. FRCR mai utilizeaza ca fond de risc 9 milioane ECU acordati la infiintare de catre Comisia Europeana.
Intre 1994-1997, s-au acordat garantii la un volum total de credite de 78,6 miliarde lei. Acestea au fost directionate astfel: 60% spre achizitionarea de masini agricole, 15% spre constructia de mori si linii de panificatie, 10% spre sectii de prelucrare a carnii si laptelui, 15% spre constructii noi, retehnologizari, achizitii de animale.
La 21 ianuarie a.c., au fost alocati prin ordonanta a Guvernului 50 de miliarde lei pentru noi fonduri de garantare a creditelor IMM.