Cu toate acestea, dacă se exclude din creditele neperformante partea provizionată calculată conform standardelor internaționale de contabilitate, se ajunge la o rată de neperformanță de doar 9,33%.
Dacă se aplică regulile românești de contabilitate și se elimină partea din credite deja provizionată, rata de neperformanță coboară la doar 3,48%, ceea ce este cu totul altceva. Important este că în România creșterea ratei creditelor neperformante (RCN) nu a afectat nivelul solvabilității, care a rămas cu mult peste minimul de 8% necesar.
Tehnic, indicatorul mai mare de neperformanță rezultă din așa-numitul NPE (non performing exposure). Aceasta este orice expunere restantă de mai mult de 90 de zile sau care este improbabil de plătit de către debitor (unlikely to pay) fără executarea colateralului, indiferent de existența unor sume restante sau de numărul de zile de restanță.
Dacă un debitor are restanțe mai vechi de 90 de zile a căror valoare reprezintă peste 20% din valoarea contabilă a tuturor obligațiilor de plată pe care le are, atunci toate expunerile bilanțiere ale acelui debitor vor fi considerate drept neperformante.
Acestea sunt regulile stabilite recent de Autoritatea Bancară Europeană (EBA), pentru a se putea asigura comparabilitatea între țările memebre UE.
Deocamdată, însă, nu există o aplicare uniformă a regulilor de încadrare la neperformanță a creditelor. Cifrele arată ceva mai slab pentru România tocmai pentru că BNR a adoptat o politică foarte strictă și o provizionare severă, menită să reducă la minim riscul de sistem.
Mai mult, pe cursdeguvernare.ro
