Clienţii băncilor văd în OUG nr. 50 o oportunitate de a-şi ieftini creditele. Actul normativ are însă acest efect doar pentru unele din creditele vechi, chiar dacă scopul său era doar de a face costurile transparente.
Două credite de consum în euro cu rate similare în prezent îşi vor schimba diferit condiţiile după aplicarea noii legislaţii. Contractate de la două bănci, la începutului anului 2007, în valoare de 5.000 de euro, pe cinci ani, cu DAE de 21,4% şi rate de 132 de euro, ambele aveau, pe lângă dobândă, un comision de 0,5% aplicat la sold. Plata comisioanelor echivalează cu 25 de euro în fiecare lună, însă la primul credit comisionul se numeşte „de administrare“, iar la al doilea credit este „de risc“. Efectul aplicării Ordonanţei nr. 50, în interpretarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorului: comisionul de risc este anulat, ceea ce înseamnă că doar rata la cel de-al doilea credit se micşorează cu 25 de euro, iar la primul rămâne neschimbată. Băncile nu ar avea voie să schimbe denumirea comisioanelor interzise, chiar dacă menţin costul acestora. „Creditorul nu are voie să redenumească comisioanele pe care legea îi cere să le elimine“, interpretează ANPC ordonanţa cu prevederi neclare.
Pe partea de comisioane, efectul actului normativ este de diminuare a costurilor creditelor, chiar dacă intenţia declarată a legiuitorului a fost de transparentizare a acestora. Prevederile ordonanţei referitoare la comisioane nu sunt inspirate din Directiva Europeană pe care România a implementat-o cu întârziere, ci sunt invenţii autohtone. Băncile au încercat iniţial să schimbe denumirea comisioanelor interzise odată cu semnarea actelor adiţionale la contracte. Clienţii unora dintre bănci susţin că au obţinut eliminarea „taxelor ilegale“. Cei care nu obţin acest lucru pe cale amiabilă sunt susţinuţi de ANPC să dea în judecată banca.
Clienţii vor marje cât mai mici
Ordonanţa încearcă să facă lumină şi în privinţa dobânzilor nominale percepute în timpul derulării contractelor de credit. Probleme apar însă deoarece aceasta impune şi legarea dobânzilor la creditele în derulare de indicii interbancari. Reglementările în această privinţă sunt exprimate într-un singur articol al actului normativ, în timp ce contractele au prevederi diferite chiar şi în cazul creditelor acordate de o singură bancă.
Riscul de dobândă la creditele în valută
În plus, interpretarea dată de ANPC în privinţa legării dobânzilor de indicii interbancari de referinţă îi va pricopsi pe cei îndatoraţi în valută cu rate mult mai mari în următorii ani. Clienţii vor să obţină însă marje cât mai mici. Cazul extrem: cei care au luat credite cu dobânzi fixe timp de trei luni sau un an doresc ca acum marjele din contracte să fie stabilite la nivelul mai redus aplicat în perioada de dobândă promoţională. De fapt, vor marje promoţionale timp de 20 sau chiar 30 de ani – perioada de rambursare a unui credit ipotecar.
Majoritatea dobânzilor la creditele vechi au fost calculate până acum în funcţie de nivelul dobânzilor interne ale băncilor care le-au acordat. După ce ani la rând majoritatea clienţilor au văzut cum dobânzile la credite rămân la acelaşi nivel sau scad mult mai lent decât indicii de referinţă, acum încep să conştientizeze tot mai mult riscul de dobândă. Rata EURIBOR, indicele interbancar de referinţă pentru împrumuturile în euro, este acum la un nivel foarte scăzut – 0,87%, la trei luni şi 0,95%, la şase luni. În primul trimestru al anului viitor EURIBOR la trei luni ar putea ajunge însă la 1,8%, potrivit estimărilor analiştilor, iar în ultimul trimestru din 2012, chiar la 3,4 – 4%, ceea ce va atrage o scumpire amplă a creditelor.
Dacă la un credit de 50.000 de euro pe 30 de ani cu dobândă de 5,8% rata este acum de circa 294 de euro, aceasta ar putea junge la 424 de euro la sfârşitul lui 2012. Din acest motiv, clienţii care îşi dau seama că dobânzile şi ratele vor creşte cer marje cât mai mici. Uită însă că în momentul în care au luat creditul s-au mulţumit cu oferta primită de la bancă fără a comenta condiţiile propuse, sau fără ca măcar să le citească.
PLUSURI
Dobânda la credite va fi calculată după aceeaşi formulă de toate băncile: an de 360 de zile şi luni de 30 de zile, chiar dacă aceasta este aferentă lunii februarie sau august.
Rambursările anticipate sunt încurajate prin eliminarea sau limitarea comisioanelor. Totodată, sunt încurajate si refinanţările.
Limitarea numărului de comisioane şi reglementarea denumirii lor aduce mai multă transparenţă la creditele noi. Comparaţiile vor fi făcute însă tot în funcţie de DAE (dobânda anuală efectivă).
Legarea dobânzilor la creditele ce urmează să fie acordate de indicii interbancari va asigura transparenţa costurilor împrumuturilor în timpul rambursării acestora, împiedicând băncile să mărească sau să menţină sau să reducă dobânzile când va fi cazul. Suplimentar, se asigură transparenţa în timpul derulării contractelor.
MINUSURI
Legarea dobânzilor la creditele în derualare de indicii interbancari (EURIBOR, ROBOR, LIBOR) ar fi trebuit să fie reglementată de multe articole de lege sau chiar de un act normativ special.
Prevederile OUG nr. 50, exprimate în 159 de cuvinte, nu sunt suficient de clare, iar prevederile incerte vor avea efecte negative asupra clienţilor băncilor, chiar dacă intenţia este ca aceste reglementări să-i protejeze.
Eliminarea unor comisioane care pot fi percepute la creditele în derulare are ca efect ieftinirea administrativă a unor credite.
OUG nr. 50 permite numai aplicarea unui comision de administrare a creditului sau al contului curent, comisioane pentru asigurări, servicii prestate la cerea clientului şi penalităţi în cazul neachitării ratelor la scadenţele convenite.
