Cel putin pentru moment, principala forma de imprumut a populatiei va ramane creditul pentru cumpararea de bunuri de consum si folosinta indelungata.

Aceasta este concluzia unui studiu efectuat de economistii Florian Neagu si Angela Margarit si publicat in colectia de caiete de studii a Bancii Nationale a Romaniei (BNR).


Autorii studiului analizeaza riscurile generate de sectorul populatiei pentru stabilitatea financiara, o atentie deosebita fiind atribuita gradului de indatorare al populatiei si tendintelor, riscurilor si provocarilor generate de acesta.


Spre deosebire de majoritatea tarilor din Europa, unde creditul ipotecar este forma principala de finantare acordata populatiei, in Romania este preferat creditul de consum, imprumuturile sub aceasta forma detinand o pondere de peste 70% din total.


Analiza factorilor care genereaza cererea si oferta de credite a aratat ca ambele sunt centrate pe tendinta de promovare a creditarii.


La sfarsitul anului 2004, creditul acordat populatiei s-a ridicat la aproape 5 la suta din PIB, destul de ridicat fata de 1995 cand avea doar 0,63 la suta dar destul de scazut comparativ cu majoritatea tarilor din Europa.


Apropiata integrare in Uniunea Europeana dar si imbunatatirea factorilor macroecoonomici interni, facilitarea accesului la finantare si tendinta de a aloca o mai mare pondere din buget in vederea cresterii nivelului de trai sunt, sustin autorii, premise pentru cresterea consumului, in special catre bunuri superioare.


Tendinta pe termen lung va fi cu siguranta alinierea la modelul European, adica expansiunea creditului ipotecar.


Pana atunci insa, pe segmentul cererii de credit, datorita slabei inzestrari a populatiei cu bunuri de larg consum si folosinta indelungata, a cresterii simtite a veniturilor sau a scaderii ratei dobanzilor, a transferurilor rezidentilor care lucreaza in strainatate, creditul de consum va fi in topul preferintelor romanilor.


Pe de alta parte, ofertantii de credite sunt interesati de perpetuarea acestui gen de credit.
Profilul de risc, teoretic mai ridicat comparativ cu acela de la creditul ipotecar, garanteaza aplicarea unei rate mai ridicate a dobanzii active, ceea ce atrage evident profituri mai mari pentru ofertanti.





Sursa: Capital, 30 august 2005