deciziei de aderare“, afirma purtatotorul de cuvant al parlamentarilor europeni crestin-democrati, cu cateva luni in urma. „Este prea devreme pentru ca Parlamentul sa dea unda verde Romaniei“, afirma astazi parlamentarul Markus Ferber, angajandu-se chiar sa obtina o majoritate favorabila amanarii votului. Aidoma altor politicieni europeni, Ferber este de parere ca „Uniunea Europeana nu ar trebui sa dea bani unei tari in care nu se stie cum vor fi folosite aceste mijloace financiare“. Ar fi o eroare sa credem ca opinia sa, prea putin favorabila aderarii Romaniei in 2007, este o opinie izolata, si tot in eroare ne-am afla daca am lua drept unice motivele invocate de politicienii europeni in sprijinul pozitiei lor.
Propaganda europeana nu spune totul
Dincolo de propaganda oficiala europeana, care pune accent, nu nejustificat, pe coruptia generalizata din administratia publica romaneasca, pe maniera netransparenta in care sunt gestionati banii publici si pe relatiile de tip mafiot dintre politicieni si oameni de afaceri, exista si alte ratiuni pentru care aderarea noastra la Uniunea Europeana ar trebui amanata. Deputatul Adrian Severin, membru al Comisiei de Politica Externa a Consiliului Europei, identifica un prim grup de influenta antiaderare ca fiind cel al „politicienilor care nu doresc consolidarea Uniunii Europene“. Prezenta Romaniei in Uniunea Europeana, spune el, ar intari pozitia regionala a acesteia din urma, conferindu-i un plus de stabilitate. La polul opus, se afla acei parlamentari europeni in viziunea carora Romania, prin relatiile privilegiate cu SUA, precum si prin pozitia favorabila Tribunalului Penal International, este varful de lance al Americii intr-o Europa slabita.Eurodeputatii care considera ca extinderea catre sudul si estul continentului este prea scumpa pentru tarile membre constituie un al treilea centru de presiune, destul de puternic, avand in vedere ca are prozeliti in cel mai important grup parlamentar, cel al crestin-democratilor.Un al patrulea grup este cel al politicienilor europeni adepti ai protectionismului economic. In conceptia lor, state ca Romania sau Bulgaria reprezinta o amenintare la adresa mediului economic si social din tarile membre. Facilitati fiscale pe care state ca Germania, Austria sau Franta nu le apreciaza ca fiind oportune, liberalizarea unor sectoare sensibile, cum sunt energia sau utilitatile publice, costurile mici cu munca vie si miscarea sindicala lipsita de forta celei vestice sunt catalogate drept componentele unui comportament national aflat sub semnul dumpingului. Aceste centre de presiune clar conturate sunt intarite si de parlamentari europeni neafiliati nici unei tabere, dar care, din varii ratiuni, nu agreeaza perspectiva aderarii Romaniei in anul 2007.
Capital: Ce sanse avem de a obtine un vot pozitiv din partea Parlamentului European in luna aprilie, avand in vedere ca exista deputati europeni, si nu putini, care se pronunta in defavoarea aderarii Romaniei?
Josep Fontelle Borell: Discutam despre o decizie care nu a fost luata, iar eu nu pot da asigurari Romaniei in ceea ce priveste obtinerea unui vot pozitiv din partea deputatilor europeni. Un element pozitiv ar putea fi faptul ca majoritatea parlamentarilor sunt favorabili aderarii Romaniei si ca pozitia lor a fost facuta publica cu toate ocaziile. Bineinteles ca nu trebuie uitati nici acei parlamentari care se pronunta impotriva aderarii in anul 2007. Totusi, ar fi o greseala ca cineva sa creada ca opinia lor este pur subiectiva.
Capital: Exista parerea, larg raspandita in randul opiniei publice, ca Romania este discriminata in raport cu celelalte tari foste comuniste, ca i se pun conditii prea dure, pe care celelalte zece state care au aderat nu le-au avut de indeplinit. Cum comentati?
Josep Fontelle Borell: Parlamentarii care se opun aderarii Romaniei considera ca tara dvs. nu este pregatita, in domenii cheie, sa faca parte din Uniunea Europeana. Ei nu au ceva personal cu Romania, ci doar considera ca aveti nevoie de ceva mai mult timp pentru a atinge standardele pe care statutul de tara membra le impune. Pana la urma, este in beneficiul ambelor parti ca pregatirile pentru aderare sa fie finalizate.
Capital: Credeti ca parlamentarii sceptici ar putea fi convinsi, in timpul scurt care ne-a mai ramas la dispozitie, ca Romania este un partener serios de discutie?
Josep Fontelle Borell: Nu cred ca parerea lor poate fi schimbata prea curand. Timpul este scurt, prea scurt pentru ca Romania sa recupereze handicapul ce o desparte de tarile Uniunii Europene, si nu ma refer aici la doar la aspectul strict economic. Important este insa ca Romania sa obtina cele 370 de voturi ce ii sunt necesare pentru avizul conform al Parlamentului.
Capital: Ce se intampla daca, in aprilie, Parlamentul European nu voteaza in favoarea Romaniei?
Josep Fontelle Borell: In cazul in care Parlamentul European spune „nu“ Romaniei in aprilie, nu inseamna ca spune „nu“ definitiv. Inseamna doar ca nu este momentul potrivit, ca mai aveti nevoie de timp pentru a va pregati. Totusi, nu cred ca votul parlamentului va fi negativ. Nu pot garanta insa acest lucru. De altfel, presedintele Parlamentului European nu este purtatorul de cuvant al acestei institutii si nu se poate pronunta in legatura cu o pozitie pe care deputatii nu au definitivat-o. Dar cred ca Romania va progresa mai mult daca este in interiorul Uniunii Europene decat daca ramane la granitele acesteia.
Capital: In ipoteza activarii clauzei de salvgardare, considerati ca anul suplimentar in care Romania va sta pe tusa este suficient pentru reducerea handicapului ce ne desparte de statele membre?
Josep Fontelle Borell: Clauza de salvgardare nu este un test al neincrederii Uniunii Europene in Romania, dimpotriva. Nu trebuie privita ca o amenintare, nu trebuie fetisizata. Este doar semnalul ca mai aveti foarte putin pana la realizarea unui minim de conditii.