Asta este, în ultima vreme atât guvernul cât și opoziția au gafat grav: guvernul cu impozitarea bacșișului, punându-se în situația penibil-hilară a unui guvern de stânga care lovește fix în cei mai prost remunerați salariați din economie; iar opoziția “de dreapta” cu creșterea cheltuielilor publice.

Care cheltuieli (impactul bugetar al creșterii alocației) aflăm că se cifrează la aproape 2 miliarde lei. De cum am auzit prima dată această cifră, mi s-a părut familiară. Acum mi-am dat și seama unde am mai auzit-o: la Ioana Petrescu, atunci când estima veniturile bugetare obținute prin instituirea supra-accizei de 7 cenți la carburanți. E adevărat că acciza nu a fost pusă de la începutul anului, deci magnitudinea ei fiscală ar fi teoretic ceva mai mare, dar la fel de adevărat este că guvernul nu a colectat cât a estimat, datorită efectului depresiv pe care acciza l-a avut asupra vânzărilor de carburanți. Deci, în practică, dacă vă întrebați de unde sunt bani pentru creșterea alocațiilor copiilor, răspunsul este simplu: din supra-acciza la benzină și motorină! Poftim, erau bani de anularea accizei începând cu 2016, dacă parlamentul și guvernul nu derapau pe pârtia populismului.

Doriți altă comparație? Ce ziceți să ne uităm la suma strânsă de guvern din impozitul pe salarii și pe venit – 24 mld. lei? Este fix de 12 ori mai mare decât impactul bugetar al creșterii alocației, ceea ce înseamnă că toți salariații și toate persoanele care obțin un venit în țara asta trebuie să muncească o lună doar pentru a acoperi (prin impozitul pe venit) costul bugetar al creșterii acestei alocații. În loc să sporească alocația pentru copii, guvernul putea foarte bine să reducă impozitul pe venit de la 16% la 15% și gaura din buget era chiar mai mică.

Sau poftim, taxa pe valoarea adăugată aduce a adus anul trecut la buget circa 50 mld. lei. Ceea ce înseamnă că impactul bugetar al creșterii alocației este fix cât 1 punct procentual din TVA. În loc să crească alocația, guvernul ar fi putut reduce tot TVA: la alimente de la 9% la 8%, iar pentru restul produselor de la 24% la 23%!

Oare acestea nu erau măsuri de natură să încurajeze producția și angajarea forței de muncă, implicit creșterea bunăstării populației, de care să beneficieze întreaga familie și prin care să încurajăm natalitatea? Oh, ba da, dar e greu când Parlamentul e plin de capete pătrate. Poate dacă le desenăm, pricep și ele…

Continuarea articolului poate fi citită pe blogul lui Bogdan Glăvan, aici: