Structura de realizare a produsului intern brut in anul 1999 prezinta unele tendinte pozitive in ceea ce priveste valoarea adaugata pe ramuri.Astfel, valoarea productiei agricole, care in preturi curente a crescut cu 5,5%, ajustata cu indicele de crestere a preturilor la produsele alimentare de 36,7%, ne conduce la o scadere in termeni reali de 30%. In structura PIB, aceasta se reflecta intr-o scadere relativa de 0,6% fata de 1998. Pe termen lung, ponderea agriculturii va trebui sa scada in favo
Structura de realizare a produsului intern brut in anul 1999 prezinta unele tendinte pozitive in ceea ce priveste valoarea adaugata pe ramuri.
Astfel, valoarea productiei agricole, care in preturi curente a crescut cu 5,5%, ajustata cu indicele de crestere a preturilor la produsele alimentare de 36,7%, ne conduce la o scadere in termeni reali de 30%. In structura PIB, aceasta se reflecta intr-o scadere relativa de 0,6% fata de 1998. Pe termen lung, ponderea agriculturii va trebui sa scada in favoarea sectorului tertiar.
Scaderea productiei industriale a fost in 1999 de 8%, fata de 1998, desi s-a inregistrat un reviriment in partea a doua a anului. Relativ insa, industria si-a sporit contributia la realizarea PIB cu 0,3% fata de anul precedent.
In sectorul tertiar, desfacerile de marfuri cu amanuntul, ajustate la inflatie sunt mai mici cu 5%, nivel si mai coborat daca adaugam si sectorul autovehicule si motociclete, unde scaderea a fost de peste 9%.
Serviciile comerciale prestate populatiei au inregistrat o crestere a cifrei de afaceri cu 5,3% fata de anul precedent, ceea ce a compensat scaderea vanzarilor de marfuri astfel ca ponderea sectorului tertiar in PIB a crescut pe ansamblu cu 0,5%.
Investitiile realizate in economie in 1999 au scazut in termeni reali cu 12,3% fata de anul precedent, fapt reflectat si in structura PIB, prin scaderea contributiei ramurii constructiilor cu 0,5%. Ca pozitiv trebuie mentionat si faptul ca pe fondul contractarii activitatilor in industrie si agricultura exportul a inregistrat cresteri cu 2,4% fata de 1998, exprimand preocupari de restructurare si adaptare la cerintele pietei externe.
Existenta, la sfarsitul anului, a unui stoc important de bunuri de consum la producatorii industriali – automobile, frigidere, masini electrice de spalat rufe, aspiratoare de praf, radio-receptoare – conduce la concluzia ca in prezent creditul nu joaca inca rolul necesar in fluidizarea desfacerilor de bunuri de folosinta indelungata. La aceeasi concluzie conduce existenta in stoc a 860 de bucati de tractoare pentru care exista piata potentiala in agricultura, dar nu si cerere solvabila. Constituirea unor formule fezabile de creditare a aprovizionarii agricultorilor cu masini si tractoare agricole vine, ca de obicei, in urma perioadei optime de realizare a lucrarilor agricole.
Daca cifrele prezentate mai sus reprezinta varianta Comisiei Nationale de Statistica asupra evolutiei economiei romanesti, in prezent dispunem de laborioase studii econometrice realizate de o echipa a Trezoreriei SUA, condusa de prof. dr. Richard French, care proiecteaza o cu totul alta imagine asupra indicatorilor macroeconomici realizati in ultimii ani in Romania.
Varianta
americana
Calculele efectuate asupra indicatorilor economici recalculati pentru 1998 estimeaza un volum al activitatii economice cu 50% mai mare decat cifrele oficiale. Astfel, estimarile asupra volumului pietei interne care prin volum depasesc cheltuielile de consum ale familiilor au permis identificarea unei piete interne subterane – neraportata statistic – echivalenta cu 17% din PIB si a unor importuri neraportate statistic echivaland cu 33% din PIB.
Refacerea seriei statistice asupra economiei oficiale ajunge la concluzia ca economia inregistrata statistic era in 1998 la un nivel de 75% din produsul intern brut al anului 1989. La care, daca se adauga economia ascunsa rezulta ca, in realitate, incepand din 1993 s-au inregistrat continuu ritmuri pozitive de crestere.
Evolutia negativa a economiei oficiale concomitent cu expansiunea economiei subterane (ritm mediu de crestere anuala peste 40% in intervalul 1993 – 1998) sugereaza ca ostilitatea mediului de afaceri de suprafata a fortat intreprinzatorii sa adopte strategia geto-daca de retragere din calea jefuitorilor. Intre cauzele identificate de expertii americani, pe primul loc se situeaza fiscalitatea excesiva: 95 de forme de impozite si taxe, majoritatea stabilite la nivel maxim european, 20 de fonduri speciale care se adauga impozitarii normale; dupa ce statul colecteaza veniturile din impozite pentru exercitarea functiilor sale, revine cu o a doua impozitare prin fonduri speciale destinate indeplinirii acelorasi functii.
Razboiul statului
cu intreprinzatorii
Administratia supradimensionata ca numar de parlamentari, numar de agentii guvernamentale, secretariate de stat, organe locale, comitete si comisii, toate in cautarea obiectului muncii, nu face decat sa sperie si sa alunge agentii economici din economia formala.
Fiscalitatea nu este numai inalta, ci si hartuitoare. Existenta a circa 40 de modificari succesive in reglementarea TVA este numai un exemplu. Regimul investitiilor straine poate fi un al doilea. Impozitele asociate salariilor, al treilea. Caracterul mixt al economiei de stat si private confera statului dublu rol de actionar si arbitru in economie. Extinzand nepermis interferenta in sectorul privat, reediteaza metodele economiei centralizate. Numarul de aprobari necesare inceperii unei afaceri, costul ridicat al respectarii legii (contabilitate greoaie, avize numeroase si scumpe, interpretarea arbitrara a legii, in special la vama s.a.m.d.), lipsa coordonarii politicilor economice la nivel sectorial si regional au impins „in paduri” o mare parte din economia tarii. Pentru a avea crestere economica, pentru a avea indicatori macroeconomici normali, cum au celelalte tari europene in tranzitie, este deci necesara ameliorarea mediului economic care sa readuca la vedere o treime din activitatea economica a tarii.
Aspectul de tara lovita de razboi, dupa indicatorii oficiali, au drept cauza realmente un razboi intern intre stat si economie. Pierderile sunt de ambele parti. Statul este afectat nu numai la incasarile bugetare, dar si in decizii importante privind alocarea investitiilor, reglarea inflatiei, productivitatea muncii. Intreprinzatorii stiu ca numai de moarte si fisc nu scapi niciodata.