Este clar că administrația Biden tratează creșterea prețurilor la energie cu o urgență mai mare decât criza climatică, potrivit analizei New Republic.
După ce a încurajat OPEC să foreze mai mult în ultimele câteva săptămâni, președintele Joe Biden a ordonat vânzarea din rezerva strategică de petrol (SPR) pentru a oferi aprovizionare suplimentară piețelor și a reduce prețurile țițeiului. Este cea mai mare retragere de acest gen făcută vreodată, dar a doua oară de când rezervele au fost folosite pentru a influența prețurile gazelor, mai mari cu 60% față de anul trecut.
Biden nu poate muta munții din loc pentru a menține prețurile la gaze în permanență scăzute
Decizia vine pe fondul îngrijorărilor tot mai mari cu privire la creșterea inflației și după ce administrația SUA a petrecut două săptămâni discutând despre urgențele climatice, la summit-ul ONU privind clima, din Scoția.
Există însă o contradicție evidentă între aceste două obiective: Biden nu poate muta munții din loc pentru a menține prețurile la gaze în permanență scăzute, după ce s-a angajat să limiteze încălzirea globală la 1,5 grade Celsius. Pentru acesta din urmă e nevoie de păstrarea combustibililor fosili în pământ. Iar prima presupune să se foreze mai mult.
În ciuda acestei tensiuni structurale, unele dintre instrumentele de abordare a inflației și de decarbonizare sunt strâns legate. În timp ce factorii de decizie din ultimele decenii s-au bazat frecvent pe politici de forță, cum ar fi majorarea ratelor dobânzii, pentru a atinge obiectivele climatice sau cele de politică monetară, acel consens pare să se schimbe.
Cea mai ambițioasă acțiune de până acum: abordarea crizei climatice
După cum arată actuala vânătoare a lui Biden după benzină ieftină, problemele nu pot fi separate. Factorii politici vor avea nevoie de un set de instrumente mai mari pentru a gestiona suișurile și coborâșurile unei economii dinamice, în timp ce aceasta se pregătește, optimist vorbind, de cea mai ambițioasă acțiune de până acum: abordarea crizei climatice prin renunțarea la combustibilii fosili.
Industria combustibililor fosili sugerează că politicile climatice sunt vinovate de creșterea prețurilor
Industria combustibililor fosili și aliații săi sugerează că politicile climatice sunt responsabile de creșterea prețurilor, împingând familiile americane în pragul ruinei financiare. Nu este cazul: prețurile gazelor sunt mai mari decât erau, dar mai mici decât mediile din anii 2000.
„Tranziția energetică va face problemele noastre legate de inflație mult mai ușor de gestionat. Ceea ce oamenii nu au înțeles este cât de mult din inflația pe care o vedem acum este determinată de energie”, spune J.W. Mason, economist la John Jay College, Universitatea City din New York.
Energia curată este mult mai puțin volatilă din punct de vedere economic decât combustibilii fosili, iar costurile sale în continuă scădere nu sunt predispuse la aceleași cicluri de suișuri și coborâșuri care au definit epoca petrolului. „Dacă eliminați dependența noastră de combustibilii fosili, eliminați cea mai mare sursă de inflație din economie”, a mai spus Mason.
Sectorul privat va fi motorul dinamic al tranziției energetice, guvernele având un rol de moașe
Ceea ce au în comun aproape toate angajamentele spectaculoase ”zero net” din ultimii ani este presupunerea că sectorul privat va fi motorul dinamic al tranziției energetice, guvernele având mai mult un rol de moașe.
Prețurile așa-numitelor „minerale critice” necesare pentru încărcarea vehiculelor electrice, cum ar fi litiul și cobaltul, sunt deja în creștere.
Investițiile în combustibili fosili, în valoare de trilioane de dolari, vor deveni probabil neprofitabile.
Efectele schimbărilor climatice conduc deja la creșterea prețurilor la alimente
Creșterea temperaturilor ar putea duce la scăderi drastice ale recoltelor, iar efectele schimbărilor climatice conduc deja la creșterea prețurilor la alimente la nivel mondial. Guvernele pot spera că sectorul privat va rezolva imensele întrebări de logistică și de capital pe care le ridică deja sec. XXI, încurajând investițiile private și făcând sectorul public să își asume riscurile. Sau pot începe deja să planifice schimbările pe care le așteaptă lumea.
