Dacă credeţi că prin creșterea salariului minim vi se dă ceva, atunci e doar o impresie.

În realitate vi se ia. O recunosc toate autoritățile. Creșterea salariului minim va aduce, în 2014, la bugetul de stat o sumă netă estimată de 314 mil. lei, adică aproape 0,4% din suma colectată prin impozitul pe venit și contribuțiile sociale, adică 0,15% din veniturile bugetare. Pare puțin dar, cum ziceam, se ia, nu se dă. Dacă facem comparație cu acciza la carburanți, efectul creșterii salariului minim este echivalent cu suplimentarea accizei cu 1-2 eurocenți pe litru.
Cu o diferență foarte importantă: acciza o plătesc atât consumatorii (cei care se plimbă), cât și producătorii (cei care transportă), în vreme ce creșterea salariului minim e suportată integral de producători. Să privim problema şi din altă perspectivă, comparând salariul minim cu producția creată în medie de un individ. Cu cât salariul minim e mai ridicat în comparație cu producția medie, cu atât interdicția impusă de Guvern e mai apăsătoare asupra mediului de afaceri. Potrivit datelor Eurostat, deși România are unul din cele mai scăzute salarii minime din UE, dacă îl raportăm la PIB/locuitor lucrurile se schimbă radical: avem un salariu minim chiar foarte mare. De pildă, SUA – țara unde a studiat consiliera premierului, Ioana Petrescu, o avocată a creşterii salariului minim – are un salariu minim foarte scăzut.
Pe românește, americanii produc multă valoare, iar în raport cu această valoare (sau cu veniturile lor) salariul minim se situează la un nivel redus. În schimb, românii produc puțin, muncesc ineficient – din multe motive, în special din cauza dotării insuficiente cu capital și a investițiilor proaste – și câștigă puțin. Atât de puțin, încât salariul minim reprezintă o sumă importantă în comparație cu nivelul productivității. România are deja unul din cele mai împovărătoare salarii minime din Europa Centrală și de Est, iar creșterea lui în 2014 riscă să ne transforme în campionii acestuia – cum au fost până nu demult grecii.

De la începutul crizei, salariul minim a crescut accelerat, mult mai rapid decât media creșterii salariilor. Într-un moment în care economia a avut nevoie de reduceri de costuri, noi am crescut costul muncii. Ne mai mirăm că rata şomajului nu scade şi că avem cu 400.000 de locuri de muncă mai puţin decât înainte de criză, deși PIB crește în acte de trei ani? În România, un milion de persoane vor fi afectate de măsură, adică aproape un sfert din piața muncii. Departe de mine gândul de a nega că salariul minim e mic în termeni de bunăstare. Toți cei care câștigă doar acest salariu se zbat în sărăcie, dar nu fiindcă nu are statul grijă de ei, ci fiindcă îi impozitează tot mai tare și pune bețe în roate economiei. În România, nu e profitabil să produci, nu e rentabil să muncești sau să oferi locuri de muncă. Vreți să schimbăm situația, să sporim bunăstarea populației, inclusiv a celor mai săraci salariați? Hai să desființăm salariul minim și să micșorăm drastic impozitele!

Acest articol a apărut în ediţia print numărul 50 a revistei Capital din săptămâna 16-22 decembrie 2013