Primul film de succes al lui Christopher Nolan, regizorul celor mai recente două filme din seria Batman, este un film-experiment despre memorie şi răzbunare şi un succes nescontat de nimeni.
„Memento“ a fost una dintre marile lovituri cinematografice ale anului 2001. Un film făcut cu nici cinci milioane de dolari, de către un regizor britanic fără niciun succes notabil la activ, cu actori excelenţi, dar în niciun caz vedete cu priză la public, produs şi distribuit pe propriul risc de o companie mică şi pe deasupra cu o poveste relatată în sens invers cronologic – toate acestea ar fi fost motive suficiente ca „Memento“ să treacă neobservat.
Ei bine, a ieşit exact pe dos: succes imediat de critică şi public, 15 săptămåni în topul primelor zece filme ca încasări în Statele Unite, stupoare generală în råndul marilor case producătoare hollywoodiene, care au mai încasat o umilinţă publică, de data asta cot la cot cu distribuitorii care au refuzat să introducă filmul în circuitul sălilor de cinema, pe motiv că e prea riscant. (Cu un an înainte, „The Blair Witch Project“, film produs cu un buget de 60.000 de dolari, bătuse toate recordurile de profitabilitate, încasånd 248,6 milioane de dolari la nivel mondial.) „Memento“ nu a ajuns nici pe marile ecrane din Romånia – o piaţă, ce e drept, pe care aproape niciodată nu ştii ce ar putea avea succes şi ce nu.
Marea intuiţie a lui Christopher Nolan a fost să relateze povestea din „Memento“ începånd, la propriu, cu sfårşitul şi derulånd secvenţă cu secvenţă, din aproape în aproape, către începutul cronologic al acţiunii.
Un cadavru, un foc de armă, un glonţ care se retrage în ţeava pistolului; povestea începe abrupt, cu o scenă redată de-a-ndoaselea. Leonard (Guy Pearce) e un fost investigator de asigurări a cărui soţie a fost violată şi asasinată de un necunoscut; lovit el însuşi la cap de către atacator, Leonard a ajuns să sufere de amnezie anterogradă – o boală neurologică caracterizată de absenţa memoriei pe termen scurt.
Personajul lui Pearce nu-şi poate aminti decåt ce i s-a întåmplat în urmă cu cåteva minute, după care uită totul; pentru a-şi aminti, se serveşte de un aparat Polaroid, de pozele pe care îşi notează informaţiile importante, de bileţele şi chiar de tatuaje pe propriului corp. (Apropo, un articol apărut în cea mai prestigioasă revistă de ştiinţă din lume, „Science“, şi semnat de Esther Sternberg, director al Integrative Neural Immune Program din cadrul National Institute of Mental Health al SUA, conchide tranşant că filmul reprezintă „o explorare aproape de perfecţiune a neurobiologiei memoriei“.)
De fapt, în film există două poveşti paralele: una a lui Leonard, care îl caută pe ucigaşul soţiei sale, filmată color, cealaltă, turnată în alb-negru, fiind o lungă secvenţă în care acelaşi personaj vorbeşte la telefon într-o cameră de motel, spunånd povestea lui Sammy Jankis, un bolnav de amnezie anterogradă, care şi-a ucis şi el, însă fără să vrea, soţia.
Încetul cu încetul, din frånturi disparate, naraţiunea se leagă.
Victima din prima scenă a filmului, Teddy (Joe Pantoliano), e un străin care pare să ştie multe şi care apare din senin să îl ajute.
Cine e Teddy, de ce l-a ucis Leonard, ce îi leagă pe cei doi – pe măsură ce întrebările încep să se înmulţească apar şi întorsăturile de situaţie.
Dacă ar fi vorba doar de un experiment stilistic, filmul lui Nolan n-ar merita efortul, însă personajul lui Pearce trece printr-o tragedie aparte – zi de zi, de nenumărate ori, îşi aminteşte (de fiecare dată fiind pentru el „prima dată“) că soţia sa a fost ucisă şi violată.
E destul pentru a face din acest film o dramă caracteriologică, dar Nolan a reuşit şi mai mult – să privească, dincolo de intriga de film noir, la delicatul echilibru dintre memorie şi imaginaţie, dintre amintiri şi fantasme, dintre durere şi nevoia de răzbunare.
Box office
„Memento“ a fost una dintre marile surprize cinematografice ale anului 2001.
Înainte de a fi lansat oficial, filmul lui Christopher Nolan a fost proiectat în cadrul mai multor festivaluri de film din Canada şi Europa, din cauza dificultăţii de a găsi distribuitori.
Însă „Memento“, produs cu un buget minuscul după standardele americane, de doar cinci milioane de dolari, a adunat apoi aproape 40 de milioane de dolari în întreaga lume.
Performanţa este cu atåt mai notabilă cu cåt în Statele Unite, unde a stråns în total 25,5 milioane de dolari, a fost distribuit iniţial în doar 11 săli, în vreme ce numărul maxim de săli în care a rulat a fost de 531. (Pentru o superproducţie, numărul de săli de proiecţie depăşeşte de obicei 2.500.)
Fratele si prietena
Filmul lui Christopher Nolan se bazează pe o povestire intitulată „Memento Mori“, scrisă de fratele său Jonathan, încă nepublicată la data premierei; astfel, filmul a putut fi nominalizat la Oscaruri în categoria „Cel mai bun scenariu original“. Cea care a reuşit să obţină finanţare pentru proiectul filmului a fost prietena regizorului, Emma Thomas, care în 1997 le-a prezentat scenariul directorilor unei mici case de producţie, Newmarket. Filmările au început abia doi ani mai tårziu, în toamna lui 1999, şi au fost încheiate într-o perioadă de doar 25 de zile.
Profit brut de 400%
Succesul filmului s-a datorat, în bună măsură, impactului pe care l-a avut la proiecţiile de la festivalurile de cinema de la Deauville şi Toronto. Înainte de a fi găsit un distribuitor pentru piaţa americană, producătorii semnaseră deja contracte pentru circa 20 de ţări europene. În cele din urmă, casa producătoare, Newmarket, şi-a asumat riscul de a distribui filmul în SUA pe cont propriu; riscul a fost răsplătit, filmul obţinånd încasări brute de cinci ori mai mari decåt tot bugetul de producţie.
Inainte si inapoi
Constrångerile bugetare şi complexitatea scenelor i-au dat destulă bătaie de cap regizorului. Prima secvenţă din film, în care tubul cartuşului se ridică de pe podea şi reintră în ţeava pistolului, a fost filmată din greşeală cu filmul rulånd invers în interiorul camerei. Cum secvenţa nu putea fi astfel proiectată de un aparat de proiecţie, echipa a făcut o copie a scenei respective. Aceasta a fost derulată, la råndul ei, în sens opus. Rezultatul este, prin urmare, o copie „în sens contrar“ a originalului, dar care poate fi rulată „înainte“ într-un proiector obişnuit – secvenţa fiind, de fapt, o simulare a unei scene care merge „înapoi“!
Titlu: Memento
Regia: Christopher Nolan
Scenariul: Jonathan Nolan, Christopher Nolan
Roluri principale: Guy Pearce (Leonard), Carrie-Anne Moss (Natalie), Joe Pantoliano (Teddy Gammell), Stephen Tobolowsky (Sammy)
Producator: Newmarket Capital Group, Team Todd, I Remember Productions, Summit Entertainment
Durata: 113 minute
Premiera oficiala: 11 octombrie 2000
«N-am făcut niciodată videoclipuri şi reclame, dar în acestea montajul încrucişat al scenelor şi poveştile paralele sunt absolut obişnuite şi acceptate ca standard.»
Christopher Nolan, regizor de film
