Crin Antonescu vrea o campanie cu idei, nu spectacol

Crin Antonescu, candidatul susținut de alianța de guvernare PSD–PNL–UDMR pentru funcția supremă în stat, a lansat un mesaj neașteptat într-un climat electoral obișnuit cu atacuri și ironii: dorința unei dezbateri care să nu mai fie un duel de imagine, ci o confruntare de idei, convingeri și principii. Mai mult decât atât, Antonescu propune o redefinire a însăși naturii dezbaterilor prezidențiale, văzute nu ca un concurs de replici memorabile, ci ca un exercițiu de reflecție colectivă.

„Noi ne dorim lucruri frumoase și în general imposibile. Eu dintr-o asemenea dezbatere mi-aș dori și așa o să mă și duc cu gândul că profitabil pentru cei în fața cărora o facem este să fie părtași la o dezbatere și eventual la o decizie despre ce este mai bine pentru noi, noi împreună cu ei. Tentația și deseori practica este să te duci să pari cât mai deștept, să pari șmecher (…) și mai ales să provoci dificultăți, să-ți pui în încurcătura adversarii”, a întrebat retoric fostul lider liberal, evocând stilul său caracteristic – sobru, ușor distanțat, dar articulat și ferm în convingeri.

În opinia sa, rolul dezbaterilor ar trebui să fie acela de a oferi alegătorilor o imagine clară asupra viziunii fiecărui candidat, nu o demonstrație de forță retorică sau de abilitate tactică.

Antonescu a readus în discuție momentul definitoriu al turului doi

În sprijinul argumentelor sale, Antonescu a readus în discuție momentul definitoriu al turului doi din alegerile prezidențiale din 2009, când întrebarea privind vizita nocturnă a lui Mircea Geoană la omul de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu a eclipsat aproape complet temele majore ale campaniei.

„Nimeni nu mai ține minte ce au spus despre țară Băsescu sau Geoană. Toată lumea își amintește de întrebarea legată de vizita la Vîntu. A fost, de fapt, o prostie”, a spus Antonescu, adăugând că o astfel de deturnare a atenției publice denotă superficialitate, dar mai ales o formă de dispreț față de alegător.

Criticile sale nu au vizat un candidat anume din cursa actuală, ci au avut un ton general, vizând practicile întregului sistem politic din ultimele două decenii. De fapt, apelul său pare mai degrabă un avertisment: o democrație care își reduce campaniile la dueluri de PR riscă să piardă încrederea oamenilor și, implicit, legitimitatea.

Crin Antonescu
SURSA FOTO: Inquam Photos / Malina Norocea

Un apel la clasă, cultură și viziune

„Nimeni nu mai ține minte ce au spus despre țară Băsescu sau Geoană. Toată lumea își amintește de întrebarea legată de vizita la Vîntu. A fost, de fapt, o prostie”, a spus Antonescu, concluzionând că publicul nu mai trebuie subestimat. Potrivit lui, românii nu sunt doar consumatori de divertisment politic, ci pot fi parteneri de reflecție într-un proces democratic care le cere maturitate și încredere.

Cuvintele lui Antonescu vin într-un context în care celelalte campanii prezidențiale par să graviteze în jurul clasicelor teme de securitate, migrație sau loialitate față de partide, fără însă o articulare coerentă a unor direcții strategice pentru viitorul României. Tocmai această absență a unui orizont clar pare să-l irite pe candidatul alianței de guvernare, care mizează pe un discurs mai sobru și reflexiv.

O dezbatere sau o decizie împreună

Este o formulare care trădează ambiția unui dialog real cu electoratul, dar și un stil de campanie mai puțin agresiv, aproape pedagogic, care contrastează cu formula clasică a duelurilor televizate.

„Dacă tot vrem un concurs, să fie unul de ținută, de clasă, de cultură. Asta poate duce la o viziune.”, a declarat Antonescu.

Rămâne de văzut dacă această abordare va prinde rădăcini într-o societate în care spectacolul continuă să aibă un magnetism propriu, iar viralul se impune adesea în fața valorii. Dar propunerea lui Crin Antonescu este, în sine, un semnal: că o altă campanie este posibilă și, poate, necesară. Iar dacă electoratul o va valida sau nu, nu va depinde doar de carisma lui, ci și de capacitatea publicului de a cere mai mult – și mai bine – de la cei care aspiră să conducă România.