Eurodeputatul Cristian Terheș a dezvăluit de ce a ajuns prețul energiei la un asemenea nivel. El a arătat, pe contul său de socializare că, „din cauza politicilor impuse de birocrațîi europeni ce stabilesc prețul energiei pe baza „prețului marginal”, prețul energiei a tot crescut, în loc să tot scadă, ceea ce a produs profituri enorme unor firme și „băieți deștepți”, dar, în același timp, cheltuieli enorme cetățenilor și firmelor”.
În opinia lui Terheș, efectul se vede acum: distrugerea firmelor europene și sărăcirea în masă a populației
„1. Prețul energiei se stabilește pe baza așa-numitului „preț marginal”, adică, indiferent din ce sursă e produs curentul, prețul întregului curent va fi cel mai mare preț cu care acel curent e produs.
2. Curent se produce, în cea mai mare parte, din surse hidro (cel mai ieftin), eolian, solar, biomasă, nuclear, gaz și cărbune (cele mai scumpe).
3. Curentul pe cărbune și apoi pe gaz e cel mai scump din două motive: (a) costă să scoți cărbunele/gazul din pământ și să-l transporți și (b) firmele producătoare au de plătit „certificate de carbon”.
Certificatele de carbon sunt o inginerie financiară de tranzacționare
4. „Certificatele de carbon” (diferite de certificatele verzi) sunt o inginerie financiară de tranzacționare a tonei de CO2 emisă sau ne-emisă pentru producția de energie.
Adică, toată propagandă ecologistă a venit și a spus că „încălzirea globală” are loc din cauza CO2, pe cale de consecință trebuie taxați producătorii de CO2 și să fie stimulați cei care nu produc CO2.
Astfel s-a ajuns că producătorii de energie din surse fosile (gaz, cărbune), pentru a putea vinde 1 MWh produs, trebuie să cumpere un certificat de carbon. În felul acesta, la prețul de producție se adaugă și prețul certificatului de carbon.
Pentru că România nu are mix energetic (adică firme care să producă energie din mai multe surse poluante și nepoluante), certificatele de carbon sunt cumpărate de pe piață, unde sunt tranzacționate/vândute de firmele ce produc energie nepoluanta.
În felul acesta, firmele producătoare de „energie verde”, pe lângă faptul că au costul de producție mai mic pentru 1 MWh, își sporesc profitul (asta în prima faza) pentru că pot vinde aceste certificate de carbon firmelor care produc 1 MWh pe cărbune.
În România, prețul pieței de energie este controlat
5. Pentru comparație, cu titlu de exemplu în privința prețurilor:
– 1 MWh ora de energie produs pe cărbune costă, înainte să iasă din firma, 500 de euro. La această suma se adaugă prețul cumpărării certificatului de carbon, care e 30 de euro => 530 de euro pentru 1 MWh.
– 1 MWh ora de energie produs din hidro costă, înainte să iasă din firma, 100 de euro. La asta se adaugă prețul certificatului de carbon pe care-l poate tranzacționa cu 30 de euro => 70 de euro pentru 1 MWh. DAR, pentru că în privința vânzării se practică „prețul marginal”, adică toată energie se vinde cu prețul cel mai mare, și acest 1 MWh se va vinde tot cu 530 de euro. Calculați profitul.
6. În România prețul pieței de energie este „controlat”, adică statul nu lasă că prețul să sară de o anumită suma. Bruxelles a impus însă „liberalizarea” pieței, adică aplicarea sistemului menționat la punctul 5 de mai sus, ceea ce a făcut să sară toate prețurile la energie.
7. Această creștere a prețului energiei conduce la creșterea prețurilor tuturor bunurilor și serviciilor, ceea ce pe termen scurt produce foarte mulți bani la bugetul de stat că urmare a TVA-ului. Pe termen mediu și lung, însă, piață se contracta, adică firmele vor investi mai puțin iar oamenii vor cumpără mai puțin, astfel că statul va pierde.
Soluția Guvernului, considerată a fi una pur populistă și ticăloasă
8. Atât guvernul PNL-USR, cât și Guvernul PNL-PSD vin și spun că vor „compensa” prețul curentului pentru „consumatorul vulnerabil”, adică îi vor da omului sărac câțiva bani să-și poată acoperi factură de curent.
Soluția este una pur populistă și ticăloasă, pentru că nu rezulva cauza, ci se aplică principiul: statul ia cu 10 mâini de la toți și da înapoi la unii cu 2 degete că să obțînă capital politic.
9. Peste această situație generală apar încă trei elemente:
(a) profitabilitatea producției de energie pe cărbune,
(b) politicile impuse de Bruxelles și
(c) prețul că rezultat al cererii și ofertei.
În România, în schimb, de 15 ani nu s-a mai investit în inovație în industria cărbunelui
9.1. Cum am arătat mai sus, prețul energiei produs pe cărbune e scump pentru că sunt costuri de exploatare a cărbunelui. Din acest motiv țări că Polonia au făcut tot posibilul să investească pentru că acest preț de scoatere a cărbunelui să fie cât mai mic.
În România, în schimb, de 15 ani nu s-a mai investit în inovație în industria cărbunelui, astfel că prețul/costul de producție a tot crescut.
Am fost personal în mină Lupeni până la abataj, locul de unde se scoate efectiv cărbunele, și am văzut condițiile de acolo. Nu pot 10 oameni pe șut/tură să scoată cărbune în cantități industriale cu lopata, ranga și târnăcopul.
Soluția avută de unii trădători de țară din funcții publice, la recomandarea birocraților europeni, a fost să se închidă minele pentru că sunt „nerentabile”.
Privite izolat, poți spune că e nerentabil să scoți cărbune, pentru că ai alte surse mai ieftine de energie.
Problema este că nu s-a inventat încă un sistem de stocare a curentului, astfel că atunci când acesta e produs trebuie și distribuit. În același timp, dacă cererea de curent pe rețea e mai mare decât ce e pe rețea crapă rețeaua.
Când ai curbă de sarcina și cererea de curent este foarte mare, iar sursele „green/verzi” nu pot acoperi cererea respectivă de curent, dacă nu ai capacitate de producție de energie la cheie (pe care să o poți porni și opri când dorești), îți crapă sistemul. De aceea e nevoie de curentul pe cărbune.
Or, prin neinvestiția în industria carboniferă, prețul curentului pe cărbune a tot crescut, astfel că, datorită „prețului marginal”, cum am arătat mai sus, a crescut prețul și celuilalt curent, produs din surse „verzi”.
Toate politicile de la Bruxelles au condus la creșterea constanța a prețului energiei
9.2. Toate politicile de la Bruxelles, mai ales de când a venit Ursula von der Leyen, au condus la creșterea constanța a prețului energiei, deși se lăudau că vor să promoveze inovația în industrie.
Cotele de carbon impuse, bani europeni acordați pentru energie verde și suprataxare energiei pe cărbune, etc au condus la creșterea prețului energiei pe cărbune, la care s-a aliniat și prețul energiei din sursele verzi. Efectul e că firmele producătoare de energie verde au câștigat enorm, în timp ce populația a sărăcit iar firmele s-au închis ori au produs bunuri și servicii mai scumpe, adică mai greu de vândut pe piață mondială.
9.3. Peste cele menționate deja mai sus, vine în ultima perioada nebunia cu eliminarea surselor de energie fosilă (adică îți scade capacitatea de producție) dar, prin politicile publice impuse, se crește cererea de energie, ceea ce implicit conduce la creșterea prețurilor.
Gândiți-va că s-a votat în Parlamentul European că din 2030 să se renunțe la mașinile pe combustie internă și să se treacă pe mașini electrice, în contextul în care nu ai atâta energie pentru ele.
10. Războiul din Ucraina și sancțiunile impuse Rusiei nu sunt cauza acestor scumpiri ci doar un element ce a contribuit la scumpirea energiei că urmare tot a politicilor idioate de la Bruxelles.
Germania, de exemplu, și-a stopat construcția de reactoare atomice și și-a închis minele, preferând să importe gaz și cărbune din Rusia pentru că erau mai ieftine (atunci erau). La fel au făcut și alte țări. Evident că această prostie a celor din vest a fost folosită din plin de Putin, care a știut să folosească energia pentru a-și atrage cât mai multe avantaje politico-strategice.
E nevoie e suveranitate energetică
SOLUȚIA la rezolvarea acestei situații e simplă:
– avem nevoie de oameni politici (pentru că ei decid) patrioți care să ia decizii pragmatice, în favoarea țărilor lor, nu ascultând de interese străine și ostile;
– trebuie să se renunțe la „prețul marginal”;
– trebuie să se investească în sectorul termoenergetic, ce să fie ținut că back-up pentru când e nevoie;
– trebuie să se investească în surse de energie;
– e nevoie de implicarea statului care, prin politicile economice pe care le impune, să ducă la scăderea prețului energiei la sursă, astfel încât câștigurile să nu fie la câteva firme ce fac specula cu curentul, ci câștigul să fie al întregii economii, adică al tuturor.
În concluzie, ai nevoie e suveranitate energetică pe care doar oameni politici patrioți pragmatici o pot produce. Birocrația de la Bruxelles și trădătorii actuali ai României și-au dovedit incompetența’, a scris Terheș pe Facebook.
