Deși problemele economice nu l-au ocolit, orașul de pe Dâmbovița a trecut destul de ușor peste greutăți și a rămas o insulă de prosperitate în mijlocul unuia dintre cele mai sărace state din UE. În 2011, de exemplu, produsul intern brut pe cap de locuitor a fost, în regiunea București-Ilfov, de 119% din media Uniunii Europene (luând în calcul puterea de cumpărare – PPS). Indicatorul a depășit vârful atins în 2008 (117% din media UE) și este cu 25 de puncte procentuale mai mare decât nivelul înregistrat în 2007 (92% din media continentală). Asta în timp ce multe din regiunile României de-abia au reușit, în 2011, să depășească cu câteva procente stadiul atins înainte de debutul crizei.
Deși a avut de suferit din cauza crizei, și PIB-ul nominal pe cap de locuitor a rezistat mai bine în Capitală și în județul învecinat decât în alte zone ale țării. Astfel, el a ajuns în 2011 la 12.882 de euro, aproape identic cu cei 12.900 de euro calculați pentru 2007, în timp ce în restul regiunilor (cu excepția Sud Muntenia) el încă se situează cu câteva sute de euro sub nivelul atins în anul aderării la UE.

Că firmelor din București și din împrejurimi le-a mers mai bine în ultimii ani decât celor din provincie se vede și din faptul că, în regiune, numai unul din 50 de locuitori apți de muncă este oficial șomer. Rata șomajului din București-Ilfov (în jurul a 2%) este una dintre cele mai mici din Europa. La nivel național, însă, lucrurile se schimbă: unul din 20 de români era înregistrat în scriptele ANOFM ca fiind fără serviciu.

În plus, deși aici sunt înmatriculate cam o cincime din totalul firmelor active din țară, în zona București-Ilfov s-au înregistrat, în anii de criză, numai aproximativ 10% din falimentele raportate la nivel național, arată studiile realizate de Coface România. Cu alte cuvinte, companiile locale au rezistat de două ori mai bine în perioada de recesiune comparativ cu cele din provincie.

Performanțele mai bune ale economiei din Capitală s-au tradus și în lefuri mai bune. În perioada 2008-2011, salariul mediu net a crescut în București și în Ilfov cu 15% (de la 1.810 la 2.080 de lei). Cum în res­tul țării (cu excepția regiunii Vest, unde procentajul de majorare a fost identic) veniturile angajaților s-au mărit cu 9% până la 14%, rezultă că diferențele salariale dintre „centru“ și „provincie“ au crescut pe durata crizei. Astfel, în prezent, un bucureștean câștigă cu circa 40% mai mult față de media națională și cu vreo 60% mai mult decât salariatul mediu din regiunea cu cel mai prost plătiți angajați – Nord-Vest (compusă din județele Cluj, Maramureș, Satu Mare, Bistrița-Năsăud, Sălaj și Bihor).

Diferențe tot mai mari

Rata minusculă a șomajului și veniturile semnificativ mai mari decât ale restului românilor raportate la prețuri în general mai mici decât cele din Vest au făcut ca bucureștenii să fie, conform studiilor sociologice, foarte puțin expuși la riscul de sărăcie. Astfel, în 2011, doar 3,4% dintre locuitorii din Capitală și din județul Ilfov erau în pericol să intre în categoria celor cu resurse financiare scăzute comparativ cu cele ale compatrioților. În alte metropole europene, această proporție era mult mai mare, ajungând, de exemplu, până la o treime din populație în Bruxelles.

Siguranța relativ ridicată a zilei de mâine în Capitală este datorată și gradului înalt de instruire a unei bune părți din populație. Astfel, 31,4% din localnicii cu vârsta între 25 și 64 de ani aveau, în 2011, studii superioare dublu față de media națională, indică Eurostat. Mai mult, în anii de criză proporția absolvenților de facultate în Capitală și Ilfov a crescut cu cinci puncte procentuale (de la 26,3% în 2007). În restul zonelor țării, evoluția a fost mult mai lentă, cele mai importante creșteri fiind în regiunea Vest (de la 11,4% locuitori cu studii superioare în 2007 la 14,9% în 2011) și în Sud-Est (de la 8,8% la 12,6%).

Metropola de pe malurile Dâmboviței stă semnificativ mai bine și la alte capitole. Numărul de medici raportat la populație, de exemplu, este comparabil cu cel din unele capitale occidentale (517 la 100.000 de locuitori, față de 136 până la 315 în restul regiunilor de dezvoltare). Și la rata de motorizare Bucureștiul atinge niveluri similare celor din Vest și continuă să le îmbunătățească (altfel spus, să-și aglomereze străzile și parcările): dacă în 2007 erau înmatriculate aici 409 autoturisme la mia de locuitori, în 2011 s-a ajuns la 442 de mașini la fiecare 1.000 de locuitori. Regiunea de pe locul al doilea, Vest (compusă din județele Timiș, Arad, Caraș-Severin și Hunedoara), a ajuns anul trecut la o rată de motorizare de două ori mai mică (217 autoturisme la mia de locuitori). Criza nu i-a putut ține departe pe bucureșteni nici de mediul online. Potrivit Eurostat, în regiunea Capitalei, 71% din locuințe sunt conectate la Internet, cam la fel ca în zona Madridului și peste nivelul atins de regiunile Lisabona (68%) sau Lazio (care include Roma, 66%).

Iar lucrurile par să meargă în aceeași direcție. Potrivit estimărilor Comisiei Naționale de Prognoză, PIB-ul, numărul de angajați ori salariul mediu net din București vor înregistra în următorii ani rate de creștere peste media națională.  Ceea ce, desigur, va accentua disparitățile regionale, „victimele“ principale fiind sudul și estul țării.

517 medici la 100.000 de locuitori se înregistrează în București-Ilfov, de trei până la patru ori mai mulți decât în restul regiunilor din România