Datele finale asupra mersului economiei in 1999, desi sunt mai degraba caracteristice unei tari aflate in razboi, nu au reusit sa ingrijoreze prea multa lume. A fost acordat al 13-lea salariu, administratorii iscusiti ai intreprinderilor si regiilor si-au incasat salariile de zeci de milioane si lupta pentru bani continua. S-ar zice ca remuneratia nu are nici o legatura cu faptul ca productia industriala in termeni reali a cazut cu 8% in 1999, ca investitiile, dupa o cadere cu circa 30% in 1998, au scazut din nou cu 12% in 1999, deschizand o adevarata criza a investitiilor. In luna cadourilor, oamenii au alte treburi decat munca, astfel ca, in decembrie, productia industriala a scazut cu 9,4%, iar reluarea cresterii productiei va fi la un nivel mediu lunar de 0,5% in trimestrul I din acest an.
Trecerea de la pierderi la profit se face greu
Si totusi nu acestea sunt cele mai proaste vesti. Analizele facute de FPS asupra rezultatelor financiare in intreprinderile privatizate in ultimii sapte ani arata ca trecerea de la pierderi la profit se face greu, ca datoriile societatilor respective in loc sa scada, cresc.
Greva fiscala practicata sistematic de multe intreprinderi mari si societati nationale cu capital de stat impinge povara suportarii cheltuielilor bugetare inspre sectorul privat, astfel ca la fiecare nou fond special creat in afara bugetului, mediul economic devine si mai ostil.
Greu de explicat este si modul in care Romania isi utilizeaza cele 14,8 milioane ha teren agricol si forta de munca in agricultura (36% din populatia activa), astfel incat este concurata pe propria piata de produsele alimentare venite din tarile CEFTA si UE.
Contractarea pietei interne ca urmare a scaderii veniturilor salariale reale cu peste 35% in ultimii zece ani nu a putut fi compensata integral prin debusee externe. Cota de export pe sectoare a fost in 1999 astfel: la bunuri de folosinta indelungata 58,4%, la bunuri de capital 35%, la bunuri intermediare 34,6%, si la bunuri de uz curent 32,6%. Aceste cote de export se raporteaza insa la un volum de productie tot mai mic.
Pe primele 11 luni din anul 1999 s-a inregistrat o usoara crestere a volumului exporturilor in valoare absoluta fata de anul precedent (cu circa 60 milioane USD), in timp ce importurile au scazut cu peste 13% fata de perioada corespunzatoare de 11 luni din 1998. Ca urmare, deficitul balantei comerciale s-a redus de la 3,5 miliarde USD in 1998 la 1,6 miliarde USD in 1999.
Cresteri insemnate ale exporturilor in perioada 1.01-30.11.1999 s-au realizat la grupele de marfuri: ingrasaminte (+62%); produse vegetale (+45%); lemn brut, cherestea, produse stratificate si alte produse din lemn (+30%); reactori nucleari, boilere, masini si dispozitive mecanice (+26%); animale vii si produse animale (+22%); incaltaminte (+12%); tricotaje (+12%).
Relansarea cresterii
prin investitii
Relansarea economica in anul acesta nu se poate face decat prin stimularea investitiilor. Or, asa cum am vazut, scaderea puterii de cumparare la segmente majore ale populatiei a condus simultan la scaderea procentelor de economisire a populatiei.
Pe primele zece luni din 1999 acesta a fost de numai 5%, fata de 25-30% in trecut. De asemenea, ponderea creditelor bancare ca sursa a investitiilor in economie a fost de numai 12,5%. Rezolvarea crizei investitiilor, in lipsa acestor doua surse interne, va putea fi facuta numai apeland la finantari externe si investitii straine.
Este cadrul economic si juridic atractiv pentru investitiile straine?
Masuri cum sunt impozitarea tranzactiilor pe piata de capital nu servesc aceasta cauza, dupa cum nici instabilitatea legislativa privind regimul zonelor libere si zonele defavorizate nu incurajeaza afluxul de capital.
Cealalta sursa – programele incluse in Parteneriatul de Aderare cu Uniunea Europeana – stabileste in sarcina Romaniei obligatii de cofinantare de circa doua miliarde de euro, respectiv 60 la suta din bugetul programelor convenite in Parteneriatul de Aderare.
Vor putea incapea in bugetul de stat si bugetele locale aceste sume?
Preturile energiei
au parjolit buzunarele
O alta dimensiune majora a relansarii economice o reprezinta rata inflatiei. Cresterile succesive ale preturilor energiei electrice si termice au reusit sa scoata in strada segmente tot mai largi ale populatiei salariate. Continuarea scumpirilor la energie si in anul 2000 pune mari semne de intrebare cu privire la posibilitatea mentinerii sub control a inflatiei la nivelul preconizat de 25-30% pe an.
Sunt greu de inteles, pentru cine are o viziune de ansamblu asupra economiei, doua fenomene care se petrec paralel si simultan. In timp ce CONEL cauta cu disperare credite pentru import de carburant, SN Petrom exporta petrol de zeci de milioane de dolari pe saptamana.
Se vorbeste despre exploatari petroliere extinse in Marea Neagra, despre concesionari de terenuri in Kazahstan.
Pe plan extern este interesant ca, simultan cu decizia Clubului de la Londra de a anula Rusiei circa 14 miliarde dolari din datoria externa, Standard & Poor face declaratii neintemeiate privind insolvabilitatea externa a Romaniei, ceea ce influenteaza, fara indoiala, inclinatia spre investitii in tara noastra.