Există români care câştigăpeste 2.000 de lei lunar stând acasă. La chemarea premierului, Guvernul s-a dat peste cap şi a găsit soluţiile prin care să îi oblige să se întoarcă pe piaţa muncii.
În urmă cu două săptămâni, premierul Tăriceanu făcea un apel către Ministerul Muncii şi cel al Finanţelor să găsească o soluţie pentru a-i obliga pe şomeri să ocupe posturile vacante din economie. „În timp ce angajatorii se plâng de lipsa de forţă de muncă, aproape un milion de persoane în România trăiesc astăzi pe venitul minim garantat, stau acasă şi nu vor să muncească“, afirma atunci primul-ministru. Declaraţ ia naşte semne de întrebare privind ţinta atacurilor sale, în condiţiile în care rata şomajului din România, de 3,8%, este, în momentul de faţă, una dintre cele mai scăzute din Europa, iar ajutorul de şomaj, situat acum sub 300 de lei, este cel mai mic din UE, după Bulgaria.
De fapt, cei vizaţi de declaraţia premierului nu sunt toţi şomerii, ci categoria aparte a persoanelor disponibilizate prin concedieri colective, a căror situaţie era până acum reglementată de Ordonanţa de Urgenţă nr. 116/2006. Aceştia primesc, pe lângă ajutorul de şomaj, un venit de completare, echivalentul salariului mediu net realizat de fostul angajat în ultimele trei luni dinainte de concediere. Pe lângă suma mult mai mare decât cea primită de restul persoanelor fără loc de muncă, ei beneficiază şi de o perioadă dublă pe parcursul căreia primesc acest ajutor, doi ani, faţă de un an, intervalul pe care se acordă indemnizaţia de şomaj. Este vorba de foşti angajaţi din societăţile cu capital majoritar de stat şi regiile autonome, disponibilizaţi în cadrul unor concedieri colective. „Se va îngrădi accesul la plăţi compensatorii şi la venituri de completare dacă se refuză un loc de muncă la distanţă mai mare de 50 km de domiciliu, se refuză un loc de muncă cu salariu mai mic decât cel avut anterior sau nu se participă la cursuri de calificare, organizate de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă“, enumeră ministrul muncii, Paul Păcuraru, măsurile care vor fi luate în vederea impulsionării persoanelor neocupate să se întoarcă în câmpul muncii.
Până acum, plata venitului de completare era sistată doar în cazul „refuzului nejustificat de a accepta locul de muncă oferit potrivit pregătirii profesionale, refuzului de a participa la serviciile pentru stimularea ocupării şi de formare profesională, la serviciile de consiliere şi mediere oferite de agenţia pentru ocuparea forţei de muncă“.
„De zece ani tot spun că România o să se transforme într-o ţară de asistaţi social, remarcă liderul Blocului Naţional Sindical, Dumitru Costin. Sunt prea mulţi cei care stau pe banul public fără să producă nimic“, continuă el. Când însă este vorba de soluţii concrete, Costin nu vede decât una singură: realizarea de „politici active şi campanii de stimulare a ocupării“.
Ca de obicei, statul greşeşte în defavoarea contribuabilului
Pe lângă tratamentul diferenţiat acordat şomerilor, o altă anomalie a sistemului a fost readusă în discuţie de Ordonanţa de Guvern nr. 40/2007, prin care este prevăzută reducerea cheltuielilor bugetului asigurărilor pentru şomaj cu 700 de milioane de lei. Decizia a fost luată având ca punct de pornire raportarea unui excedent de peste 400 de milioane de lei, doar pentru prima jumătate a anului. Aşadar, într-o ecuaţie în care indemnizaţia acordată celor fără loc de muncă este mai mică de 100 de euro, iar contribuţia la fondul de şomaj (2% din partea angajatorului şi 1% din partea angajatului), redusă, Guvernul a făcut, la începutul anului, o greşeală de planificare de 3 procente din întregul buget al asigurărilor sociale de stat pe 2007. Nu este primul an când apare această situaţie, un nivel similar atingându- se şi în 2002.
Explicaţii există: „Odată cu scăderea numărului de şomeri au scăzut toate categoriile de cheltuieli legate de şomaj, atât indemnizaţiile, cât şi cheltuielile de formare profesională, plăţile absolvenţilor, plăţile pentru stimularea mobilităţii forţei de muncă, pentru stimularea angajatorilor care angajează şomeri, plăţile compensatorii“, arată ministrul muncii.
Dacă Dumitru Costin insistă ca aceşti bani să fie investiţi în politici menite să impulsioneze şomerii să muncească, ministrul muncii este de părere că o soluţie este preconizata scădere a contribuţiilor la asigurările sociale cu şase procente. Mai există o posibilitate, ca cele 700 de milioane cu care a fost redus fondul de şomaj să fie direcţionate către fondul de pensii, în vederea realizării planului guvernamental de creştere a pensiilor.
După cum afirmă Dumitru Costin, suma este infimă pentru acest scop, dar ar fi suficientă pentru „convingerea celor care stau acasă să se oprească din consum şi să înceapă să producă“.
