Capital: Ce este putred în fundamentele sistemului bancar actual?
Cristian Păun: Foarte multe lucruri. Băncile sunt un sector cu privilegii enorme și nenaturale prin compa­rație cu alte sectoare (faliment dificil, refinanțare cu costuri derizorii, capitalizare redusă). În plus, au dreptul de a crea monedă, acordat de băncile centrale, care le permit să opereze cu rezervă fracționară. Adică să păstreze doar o mică parte (10%-15%) din depozitele la vedere în depozitele lor. Restul îl pot da cu credit, de câteva ori. Contractele bancare bulversează pe toată lumea. Toate aceste privilegii alimentează un imens hazard moral și un haos monetar ce face tot mai dificil orice calcul economic. Sunt create stimulente negative, care îndepărtează potențialii antreprenori de crearea de lucruri reale în economie (e mult mai profitabil să produci bani din nimic decât cartofi).

Capital: Cât de „lichide“ sunt, de fapt, depunerile în bănci?
C.P.: Tot mai puțin lichide. Pentru că depozitele la vedere sunt tot mai puțin păstrate în rezervă și date cu credit la tot mai mulți deodată. Când o bancă face acest lucru pe scară largă, are probleme reale de lichiditate. E simplu de explicat: cineva primește pe cardul de debit salariul său (depozit la vedere); aproape imediat, banca creează din acest depozit încă, să zicem, cinci carduri de credit, pe care le oferă unor utilizatori diferiți de deponentul inițial. Dacă toți s-ar duce însă la bancomat să extragă numerar, acesta nu ar putea acoperi decât 1/5 din sumele care se vor cere de la bancomat (depozitul inițial). În final, banca intră în criză de lichiditate. Orice bancă ar intra într-o astfel de criză, nu doar cele ajunse în faliment. Capitalizarea redusă a băncilor face și mai problematică situația (capitalurile proprii ale băncilor în România abia dacă ajung la 14% din totalul pasivelor lor). Depozitele la vedere sunt interpretate deci de bănci ca împrumuturi, și ele nu se simt obligate să le păstreze 100% în conturile noastre. Mai mult, le împrumută nu doar unei persoane, ci mai multora deodată, fără să ne spună clar că fac aceste lucruri. Pentru aceste depozite nu ar trebui să primim dobândă, ci să plătim noi o taxă de păstrare la dispoziția noastră a banilor. Şi depozitele la termen pot fi retrase oricând înainte de termen fără a pierde prea mult, adică sunt, într-un fel, tot depozite la vedere. Aceste contracte cu care operează băncile sunt contracte imposibile din punctul meu de vedere: nimeni nu ar depozita ceva „la vedere“ într-o bancă, știind că acel ceva e imediat împrumutat altcuiva (de fapt, mai multora deodată).

Capital: Ce măsuri ar rezolva problemele sistemului bancar actual?
C.P.: Interzicerea împrumutării depozitelor la vedere de către bănci altora (rezervă 100% pe aceste depozite); interzicerea retragerii depozitelor la termen înainte de termen; capitalizarea băncilor până la limita de 30%-35% (ca în orice sector nonbancar); interzicerea refinanțării de la banca centrală cu dobânzi care tind către zero. Numai așa vom însănătoși sistemul bancar.

Capital: Cum ne putem proteja economiile? Există valute sigure?
C.P.: Nu există, din păcate, valute sigure. Orice activ care poate fi cu greu multiplicat din nimic e soluția pe termen lung (terenuri, aur).

Citiți și: CRIZA DEPOZITELOR: Prima undă de şoc s-a transmis deja din Cipru în România CRIZA DEPOZITELOR: Iluzia siguranței depozitelor s-a spulberat