Criza financiară internaţională, determinată în principal de piaţa subprime (a creditelor ipotecare cu riscuri mari) a lovit, pe lângă profiturile marilor grupuri financiare, şi pieţele imobiliare şi, de aici, averea populaţiei. Cât de mare este paguba?

Statisticile băncii centrale americane, Fed, arătau că, în perioada martie 2007 – martie 2008, gospodăriile din SUA au sărăcit cu 1.700 de miliarde de dolari. Scăderea avuţiei nete provine din reducerea atåt a valorii imobilelor deţinute, cåt şi a depozitelor la bănci şi a plasamentelor în acţiuni sau fonduri de investiţii. În ceea ce priveşte valoarea proprietăţilor imobiliare, Comitetul Economic al Senatului SUA estima că pierderile vor însuma 1.144 de miliarde de dolari în 2008, iar pe toată perioada 2007-2009 se va ajunge la peste 2.600 de miliarde de dolari.

Mulţi pot spune însă că averea imobiliară a populaţiei este un simplu indicator statistic. Argumentul acestora este că deciziile şi comportamentul unei persoane vor fi prea puţin afectate dacă valoarea imobilului urcă sau scade cu 10%, atåta timp cåt proprietatea respectivă nu face obiectul unei tranzacţii.

Însă studiile efectuate de numeroase bănci centrale, de la cea din SUA la Banca Centrală Europeană (BCE) pånă la cea din Noua Zeelandă, indică exact contrariul. Înclinaţia marginală spre consum determinată de averea imobiliară este între 4% şi 7%. Adică, dacă valoarea unei proprietăţi se reduce cu un dolar, atunci şi consumul proprietarului va scădea cu o sumă cuprinsă între patru şi şapte cenţi. Procentul variază în funcţie de ponderea pe care o au imobiliarele în averea netă a populaţiei. Din studiile BCE realizate în mai multe state membre, dar şi din cele ale Băncii Noii Zeelande rezultă că în ţările în care ponderea averii imobiliare este mai mare, amplitudinea efectelor asupra consumului este mai mică.

Criza financiară reduce consumul populaţiei cu 4%-6%

Atunci cånd valoarea proprietăţilor creşte, se majorează şi valoarea garanţiilor la credite, la fel ca şi sumele împrumutate – este una dintre explicaţiile găsite de economiştii de la Banca Centrală a Noii Zeelande. O a doua explicaţie: oamenii au tendinţa să economisească sau să investească în proprietăţi bani „pentru perioade de restrişte“. Cånd probabilitatea unor astfel de perioade este redusă, preocuparea de a pune deoparte bani pentru zile negre este mai puţin evidentă.

În cazul SUA, un studiu al NAR (asociaţie naţională din domeniul imobiliar) concluzionează că „o creştere cu un dolar a averii gospodăriilor va duce, pe termen lung, la o majorare a consumului cu 5,5 cenţi. Economistul Martin Feldstein, profesor la Harvard, aplică regula la nivel naţional: 100 de miliarde de dolari va fi scăderea înregistrată de consumul din SUA, dacă averea populaţiei se reduce cu două trilioane de dolari.

Un studiu al Băncii Centrale Europene analizează relaţia dintre averea populaţiei şi consum în opt ţări din zona euro. Concluziile: consumul olandezilor este cel mai influenţabil de fluctuaţiile valorilor mobiliare şi imobilare, o creştere sau o scădere de un euro determinånd majorări sau contracţii ale consumului cu şase eurocenţi. La polul opus, nemţii au cel mai puţin elastic consum, o variaţie cu un euro a averilor determinånd modificări cu patru eurocenţi a consumului.

Din păcate, în cazul Romåniei, legăturile dintre consum şi avuţia populaţiei sunt greu de făcut, atåta vreme cåt nu există statistici privind piaţa imobiliară. Potrivit raportului de stabilitate al BNR, averea unui romån este, în medie, de circa 18.000 de euro, iar imobilele reprezintă circa 85% din avuţia gospodăriilor din Romånia, faţă de o medie de 60% în zona euro. De altfel, ratele anuale de creştere ale avuţiei de peste 20% au alimentat boom-ul creditelor, atåt de supărător pentru BNR.

18.000 de euro este în medie averea fiecărui romån. 83% din sumă provine din valoarea imobilelor, ale căror preţuri au explodat în ultimii ani

2.000 miliarde de dolari sunt pierderile americanilor datorate scăderii  preţurilor imobiliare în 2007-2008

100 miliarde de dolari este reculul consumului, determinat de scăderea averii americanilor