Acolo, prin urmare, se va vedea dacă sancţiunile împotriva Belarusului vor fi corelate cu impunerea de sancţiuni împotriva Turciei din cauza acţiunilor provocatoare ale Ankarei în Zona Economică Exclusivă a Ciprului. Ministrul cipriot de Externe, Nikos Christodoulides, a arătat limpede la consiliul miniştrilor de externe că trebuie respectate cele convenite la Berlin şi s-a folosit, în esenţă, de atuul veto-ului. În ce măsură însă va rezista Nicosia până la sfârşit pe această poziţie se va vedea la summitul celor 27.

Potrivit purtătorului de cuvânt al guvernului cipriot, Kyriakos Kousios, preşedintele Nicos Anastasiades va insista asupra impunerii de sancţiuni atât împotriva Belarusului, cât şi împotriva Turciei, subliniind că aplicarea principiilor UE nu poate fi realizată à la carte. În aceste condiţii nu se pune problema ca preşedintele să aibă o poziţie diferită de cea a ministrului de externe. Problema este cum se va putea gestiona o astfel de situaţie, mai ales în cazul unui scenariu în care statele membre nu sunt de acord cu corelarea sancţiunilor împotriva celor două ţări. Deja există patru scenarii.

  1. Să aibă loc consultări de culise pentru rezolvarea problemei astfel încât impunerea de sancţiuni împotriva Belarusului să meargă înainte conform programului, cu satisfacerea în acelaşi timp a cererilor Nicosiei. Deja Angela Merkel a propus în cadrul unei convorbiri telefonice cu preşedintele Ciprului să garanteze retragerea discretă a navei Yavuz şi reînceperea discuţiilor, în timp ce Anastasiades a precizat că doreşte şi plecarea navei Barbaros din apropierea apelor teritoriale ale Ciprului. Faptul că summitul se amână cu o săptămână ajută la realizarea mai multor discuţii pe acestă temă.
  2. Să se ajungă la un impas şi să nu fie impuse sancţiuni nici măcar Belarusului.
  3. Să fie satisfăcută cererea Ciprului de a se impune sancţiuni împotriva Turciei pentru acţiunile ei provocatoare din Zona Economică Exclusivă a Ciprului.
  4. Să se aplice poziţia Greciei, adică să fie pregătită o listă de sancţiuni şi să fie activată dacă Turcia începe din nou activităţile ilegale.

Sancțiunile

Sancţiunile, exceptând intenţiile Ciprului de a impune sancţiuni sectoriale pe probleme economice, se pare că sunt orientate spre cinci persoane (dintre care doi sunt demnitari de rang înalt) şi spre trei companii (din care două reprezintă filiale ale TPAO). O acţiune mai degrabă simbolică decât una de substanţă, care să sancţioneze Turcia pentru acţiunile ei provocatoare în Zona Economică Exclusivă a Ciprului.

Problema care apare este însă că Ciprul nu are sprijinul celorlalte state membre pentru ca această procedură să se desfăşoare în paralel. A recunoscut-o Josep Borrell luni seara, şi anume că unanimitatea nu a fost reuşită din cauza unei singure ţări. Nici Franţa nu s-a poziţionat de partea acestei idei, în ciuda declaraţiilor lui Macron împotriva Turciei în ultimul timp şi a tendinţei lui de a impune sancţiuni. Chiar şi Grecia este pentru o abordare de tipul că principalul este să se ajungă la un dialog cu Turcia. Deja, ministrul grec de externe, Nikos Dendias, şi-a exprimat punctul de vedere că nu trebuie impuse acum sancţiuni împotriva Turciei, ci trebuie pregătită o listă de sancţiuni care nu vor fi aplicate acum, ci vor arăta doar ce se va întâmpla dacă Turcia revine la logica acţiunilor ilegale. Poziţie care este interpretată în Cipru că Grecia se distanţează în privinţa sancţiunilor.

Germania şi telefoanele

Germania a arătat însă clar că nu este în favoarea sancţiunilor. Cancelarul german şi-a asumat iniţiativa de a deschide dialogul dintre Turcia şi Grecia. Şcoala germană de gândire, dincolo de faptul că nu doreşte să irite Turcia, mai ales din cauza problemei migraţiei, susţine că sancţiunile nu au nicio substanţă în acest moment. Nu au nicio substanţă pentru că în partea de nord a Ciprului, ocupată de Turcia, vor avea loc alegeri şi apoi, pe baza declaraţiilor lui Guterres, vor reîncepe discuţiile. Germania susţine că impunerea unor sancţiuni în acest moment va înrăutăţi climatul.

Nu trece neobservată teleconferinţa pe care cancelarul german a avut-o cu preşedintele Consiliului European şi cu preşedintele turc, atât cu privire la relaţiile bilaterale Turcia-UE, cât şi cu privire la dialogul greco-turc.

Presiuni

Nicosia dezminte că ar fi izolată, dar mesajele din presa internaţională nu sunt deloc pozitive. Politico, de exemplu, pune problema credibilităţii politicii externe europene, după eşecul în impunerea de sancţiuni împotriva Belarusului din cauza poziţiei Ciprului, care, după cum se arată în articol, a fost singurul care nu a dorit să-şi dea acordul, „într-o încercare de a pune presiune pe celelalte state membre de a susţine impunerea unor sancţiuni mai dure împotriva Turciei”, iar site-ul Deutsche Welle subliniază că „Ciprul, având relaţii bune cu Rusia care susţine regimul Lukaşenko, a cerut ca impunerea sancţiunilor împotriva Belarusului să fie corelată cu impunerea de sancţiuni împotriva Turciei”.

Întrebarea, desigur, este ce impact vor avea toate acestea asupra soluţionării dosarului cipriot şi asupra apropiatelor discuţii. Există scenariul că atitudinea Nicosiei ar putea face presiuni pentru retragerea navelor Yavuz şi Barabaros, deschizând astfel drumul pentru discuţii „fără ameninţarea tunurilor”, cum spune adesea preşedintele Anastasiades. Există însă şi numeroase riscuri.

Într-o perioadă în care Ciprul nu este în cele mai bune relaţii cu Bruxelles-ul, toate acestea pot funcţiona negativ pentru Cipru. Într-o Uniune Europeană formată – în afară de statele membre cu o atitudine pozitivă faţă de Turcia – din multe state cu un puternic element antirusesc, sentimentul că Ciprul satisface chiar şi indirect dorinţele Rusiei (care sprijină regimul Lukaşenko) nu ajută prea mult. Mai ales în condiţiile în care plecarea lui Lukaşenko este urmărită cu ardoare şi de SUA de la care Cipru doreşte să primească ajutor în discuţiile pentru reunificarea insulei.