Sfârşitul acestui an ne va prinde cu peste 20.000 de firme aflate în insolvenţă sau reorganizare judiciară (o parte din ele „moştenite“ din anii anteriori). Adică mai mult de 4% din totalul firmelor active, potrivit unui studiu al companiei Coface. „Acest lucru va duce la mari dezechilibre economice, cele mai afectate ramuri urmând să fie comerţul, construcţiile, imobiliarele şi agricultura“, afirmă Cristian Ionescu, Country Cluster Manager Coface.
De altfel, aceste sectoare au fost afectate atât în 2008 (când 56% din cele circa 14.500 de companii aflate în faliment proveneau din comerţ şi construcţii), cât şi în primul trimestru al acestui an. Cea mai importantă şi mai alarmantă schimbare în ultimele luni este că au intrat în insolvenţă aproape 900 de firme din industria prelucrătoare (circa 18% din total, faţă de aproximativ 15% în 2008). Cea mai impresionantă evoluţie este cea a ponderii companiilor specializate în tranzacţii imobiliare, de la 1% în 2008 la 6% în primul trimestru.
Există însă voci care cred că situaţia nu este chiar atât de gravă. „Este o reaşezare firească a pieţei în noul context economic. Ceea ce este important nu e atât numărul companiilor care intră în faliment, cât valoarea lor de piaţă şi domeniul în care activează. Statul ar trebui să sprijine, prin intermediul fondurilor structurale, firmele din industria prelucrătoare (mai ales cele «high-tech»), care se confruntă cu probleme“, crede Dragoş Pîslaru, manager general al GEA Strategy & Consulting.
Anul acesta va fi bătut orice record în ceea ce priveşte numărul companiilor intrate în faliment. Doar în primele trei luni s-au înregistrat 5.000 de noi cazuri de insolvenţă.
Lanţul de magazine Univers’all, şantierul naval Navol Olteniţa, Eurasig, Rulmentul Braşov, fabrica de sticlă Star Glass Târgu-Jiu, societatea Termoficare Piteşti, Danubiana Bucureşti (fabrica de anvelope a lui Gelu Tofan), Hein România (firma de construcţii a lui Dinu Patriciu) sau Brilliant Club (clubul de noapte al lui Adrian Mutu) sunt doar câteva dintre numele din businessul autohton care au intrat în faliment în ultimii ani. De altfel, 14.483 de companii locale se aflau, la sfârşitul lui 2008, în aceeaşi situaţie, se arată în studiul deja tradiţional asupra falimentelor realizat de Coface România. Mai exact spus, este vorba de firmele în reorganizare judiciară şi de cele care aveau pe rol procedura generală de insolvenţă, procedura simplificată de insolvenţă sau procedura falimentului.
Deşi la prima vedere avem de-a face doar cu o creştere uşoară, de 2,7% (de la 14.100 la circa 14.500), în ceea ce priveşte numărul total al insolvenţelor existente la sfârşitul anului 2008 faţă de finalul lui 2007, există o majorare semnificativă a numărului cazurilor noi de insolvenţă apărute anul trecut. Este vorba de 10.636 de dosare noi, cu 66% mai multe faţă de anul anterior, când au fost deschise 6.415 dosare.
Schimbări au apărut şi în ceea ce priveşte domeniile cele mai afectate. Pe primele două poziţii se situează, la fel ca în anii anteriori, tot firmele din comerţ şi, foarte interesant, se remarcă o rocadă între comerţul cu ridicata (aflat pe prima poziţie în clasamentul din 2007) şi comerţul cu amănuntul (aflat, atunci, pe locul al doilea). De asemenea, sunt de menţionat urcarea sectorului construcţiilor pe poziţia a treia, precum şi intrarea în Top 5 a transporturilor şi a industriei mobilei, numărul insolvenţelor din aceste domenii depăşindu-l pe cel din agricultură şi industria alimentară (aflate la sfârşitul lui 2007 între primele cinci sectoare lovite de falimente).
„Numărul ridicat de insolvenţe din sectorul de retail este dat de mici întreprinderi comerciale, care, fără investiţii şi fără a-şi îmbunătăţi oferta în timp, au devenit victime sigure ale reorientării consumatorilor. Dispariţia acestora este un efect normal al modernizării comerţului prin intrarea în tot mai multe oraşe a marilor reţele de hipermarketuri şi supermarketuri şi, în acelaşi timp, un simptom al evoluţiei comportamentului consumatorului, mai atent la ofertă şi la calitate“, explică Cristian Ionescu, country cluster manager Coface.
Deşi a coborât o poziţie în top faţă de 2007, distribuţia este în continuare afectată de marjele extrem de mici practicate. Capitalizarea firmelor din domeniu este insuficientă, supravieţuirea lor fiind asigurată de rulajele foarte ridicate, se arată în studiul realizat de Coface. Cât despre construcţii, prezenţa acestui domeniu în top se explică prin faptul că este primul sector afectat de criză. „Practic, începând cu a doua jumătate a lui 2008, s-a putut observa o înrăutăţire a comportamentului de plată al companiilor din construcţii, combinată cu o dificultate de accesare a finanţărilor. Problemele de lichiditate au fost agravate de problemele pe lanţul de furnizare, în condiţiile în care multe companii au fost puse în incapacitate de plată din cauza creanţelor neîncasate de la propriii clienţi (în unele cazuri, printre aceştia numărându-se şi statul)“, explică specialiştii Coface.
Primul trimestru confirmă cele mai negre aşteptări
În ceea ce priveşte distribuţia zonală a falimentelor în 2008, Bucureştiul, Timişul şi Prahova ocupă primele trei locuri. Capitala este singura care şi-a păstrat poziţia în Top 10, chiar dacă numărul de cazuri de insolvenţă a scăzut, anul trecut, cu 25% faţă de 2007. Scăderi importante s-au înregistrat şi în Neamţ sau Argeş, în timp ce cele mai mari creşteri au avut loc în Buzău şi Vrancea (202%, respectiv 156%).
Dar probabil cel mai important lucru este că tendinţa de creştere a numărului de cazuri noi de insolvenţă şi faliment va continua încă şi mai accentuat în 2009, ca urmare a efectelor negative ale crizei economice. „În 2009, numărul cazurilor de insolvenţă va fi de peste 20.000, ceea ce va duce la mari dezechilibre economice. Cele mai afectate ramuri vor fi comerţul, construcţiile, imobiliarele şi agricultura. Principala cauză a acestei situaţii este blocarea creditării, cele mai multe firme folosind ca principala sursă de finanţare creditele bancare“, arată Cristian Ionescu.
Datele privind cazurile de insolvenţă provenind de la Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă confirmă aceste estimări. Astfel, doar în primele trei luni ale acestui an, s-au înregistrat 4.948 de dosare noi, cât în şase luni în 2008. Bucureştiul se află în continuare pe primul loc, cu 557 de cazuri, urmat de Bihor (368), Constanţa (341) şi Braşov (321 de dosare noi). Pe ultimele locuri rămân judeţe precum Giurgiu (15), Alba (16), Covasna (32), Călăraşi (34), Botoşani (37) sau Brăila (38).
În ceea ce priveşte sectoarele afectate de falimente în primul trimestru al lui 2009, 42% sunt companii din comerţ, 18% sunt din industria prelucrătoare, 12% din construcţii, câte 6% din domeniul tranzacţiilor imobiliare şi din cel al transporturilor şi câte 5% din agricultură, respectiv din domeniul „hoteluri şi restaurante“. De cealaltă parte se află, ca şi până acum, sectoare precum industria extractivă, intermedierile financiare sau utilităţile publice, cu menţiunea că, desigur, ponderea acestui tip de firme în rândul companiilor româneşti este una redusă.
Numărul, mai puţin important decât „greutatea“ companiilor
Chestionat asupra nivelului de peste 20.000 de insolvenţe estimat de Coface, Dragoş Pîslaru, manager general al GEA Strategy & Consulting, spune că am putea avea de-a face cu o evaluare optimistă. „Să nu uităm că a intrat în vigoare şi impozitul forfetar, lucru care va pune în dificultate o serie de companii mici. Totuşi, nu cred că vor fi mari probleme în ceea ce priveşte valoarea de piaţă a companiilor ce vor intra în insolvenţă. Aşadar, numărul s-ar putea să nu aibă o chiar aşa de mare relevanţă“, explică el.
Opinia sa este confirmată de Arin Stănescu, preşedintele Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă (UNPIR), care spune că foarte multe din companiile intrate în insolvenţă au datorii de ordinul zecilor de lei către stat şi niciun fel de active. „Am şi calculat că procedura în cazul lor costă 2.000-2.500 de lei, adică mult mai mult decât eventualele recuperări de debite. Deci, probabil că ar fi o idee ca Ministerul Finanţelor să stabilească un prag minim pentru situaţiile în care se solicită numirea unui lichidator judiciar“, afirmă el.
Dragoş Pîslaru crede că majorarea numărului de insolvenţe şi falimente reprezintă o reglare absolut normală a pieţei, ca urmare a contextului economic. „Sunt companii care au început să activeze după anul 2000, create special pentru a profita de conjunctura pozitivă şi care acum nu mai pot face faţă. Problema este dacă printre firmele cu probleme se numără şi din cele din industria prelucrătoare, mai ales din cele cu grad înalt de prelucrare şi/sau ciclu lung de producţie. Pentru acest gen de companii ar trebui să existe o politică guvernamentală menită să le menţină în viaţă“, afirmă acesta. Pîslaru arată că o sursă sigură şi relativ uşor de utilizat pentru sprijinirea firmelor „high tech“ ar putea fi fondurile structurale.
Piaţa îi sileşte pe creditori să spere la redresarea datornicilor
Creşterea puternică a numărului de falimente va avea un impact semnificativ asupra practicienilor în insolvenţă. Arin Stănescu, preşedintele UNPIR, spune că, deşi va fi mult mai mult de muncă, rezultatele financiare nu vor fi pe măsură. „Este absolut logic că nici în acest domeniu valorificarea activelor nu merge mai bine decât în general. Chiar dacă avem de-a face cu active atractive şi cu preţuri mici, căci îi convingem pe creditori să accepte reduceri mari, în speranţa că vom recupera măcar o parte din debite, cererea este în continuare mică“, arată el.
Ar putea, totuşi, exista şi un efect pozitiv al acestei stări de fapt. „În loc să încerce să-şi recupereze datoriile printr-o ipotetică valorificare de active, creditorii ar putea fi convinşi să accepte şi chiar să sprijine reorganizarea, redresarea debitorului. Încă de anul trecut a existat o orientare spre acest gen de acţiuni, iar în 2009, tendinţa s-ar putea accentua“, afirmă Stănescu, dezvăluind că există în lucru la Comisia Juridică a Camerei Deputaţilor un proiect de lege privind salvgardarea societăţilor comerciale aflate în situaţie financiară dificilă.
Au existat chiar companii cu potenţial, pentru redresarea cărora s-a apelat la specialişti străini în fund-raising. Şi băncile care se trezesc că au acordat împrumuturi neperformante preferă reeşalonarea lor şi evitarea falimentului datornicului – potrivit legii, în cazul unei restanţe mai mari de 90 de zile sau a falimentului debitorului, întreaga creanţă trebuie trecută la provizioane, ceea ce „strică“ aspectul bilanţului instituţiei de credit.
Dacă şi cât de dispuşi vor fi creditorii să aştepte redresarea debitorului, mai ales în contextul crizei de lichidităţi de pe piaţă, asta ne-o va spune comparaţia dintre firmele declarate în insolvenţă sau faliment şi cele intrate în reorganizare. Pentru anul 2008, proporţia nu era deloc încurajatoare: din cele 14.483 de companii cu probleme, 6.022 se aflau în procedura generală de insolvenţă, 4.771, în procedura simplificată de insolvenţă, 3.672 în faliment şi numai 18 în reorganizare judiciară.
«În 2009, numărul cazurilor de insolvenţă va depăşi 20.000, în special în comerţ, construcţii, imobiliare şi agricultură, ducând la mari dezechilibre economice.»
Cristian Ionescu, Country Cluster Manager Coface
1.666 este numărul firmelor din construcţii aflate în faliment în 2008, în vreme ce 159 de agenţii imobiliare au avut aceeaşi soartă
20.000 este numărul firmelor care s-ar putea afla în procedura de insolvenţă la sfârşitul acestui an, cu peste 6.000 mai multe decât în 2008
«În loc să încerce să-şi recupereze datoriile printr-o ipotetică valorificare de active, creditorii ar putea fi convinşi să accepte reorganizarea debitorului.»
Arin Stănescu,.preşedinte UNPIR
Un sfert din companiile aflate în faliment la sfârşitul lui 2008 erau retaileri, majoritatea fiind mai degrabă victime ale extinderii marilor reţele comerciale decât ale crizei
