O criză care a făcut ca prețurile de referință ale gazului să crească de peste patru ori și care a lăsat Uniunea Europeană la cheremul vremii și al vicleniei președintelui Vladimir Putin.

„Criza energetică a lovit blocul comunitar din momentul în care securitatea aprovizionării nu s-a mai aflat pe lista priorităților factorilor de decizie din UE”, spune Maximo Miccinilli, de la firma de consutanță FleishmanHillard EU. El se așteaptă ca actuala criză energetică să mențină prețurile volatile și, de asemenea, să declanșeze numeroase tensiuni politice între autoritățile de reglementare de la Bruxelles și liderii celor 27 de state membre UE, arată Bloomberg într-o nouă analiză.

În prezent, Europa se află în mijlocul unei tranziții energetice, închizând centralele electrice pe cărbune și sporind dependența de surse regenerabile. Vântul și energia solară sunt mai curate, dar uneori mai imprevizibile, așa cum a arătat scăderea bruscă a puterii generate de turbine, pe care continentul a înregistrat-o anul trecut.

Avantajul pe care Moscova continuă să-l aibă asupra vecinilor săi a devenit evident la sfârșitul iernii trecute, una neobișnuit de rece și lungă, care a epuizat stocurile de gaze ale Europei exact în momentul în care economiile statelor UE ieșeau din recesiunea indusă de pandemie.

În timpul verii, gigantul rus Gazprom, controlat de stat, a început să limiteze fluxurile către continent, agravând penuria cauzată de întreținerea amânată a zăcămintelor de petrol și gaze din Marea Nordului și ridicând mizele unui proiect costisitor, gazoductul Nord Stream 2, susținut de Kremlin.

Europa se luptă pentru reînnoirea stocurilor

În același timp, din Japonia până în China, statele și-au sporit importurile de gaz natural lichefiat (GNL). Toate acestea au făcut ca Europa să se lupte să-și reînnoiască stocurile tot mai mici în lunile calde, când gazul este mai puțin costisitor.

Cu toate acestea, liderii Europei nu au dat niciun semn că situația este una alarmantă. La 14 iulie, Comisia Europeană a dezvăluit cel mai ambițios plan pentru eliminarea combustibililor fosili, în încercarea de a evita cele mai grave consecințe ale schimbărilor climatice. Cu ochii ațintiți către obiective pe termen mai lung, cum ar fi reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu cel puțin 55% până în 2030, politicienii europeni nu au mai văzut capcanele aflate în drumul spre decarbonizare.

Producția de gaze naturale a Europei este în declin de ani de zile, făcând-o să se bazeze mai mult pe importuri. Acum, Rusia este pregătită să-și consolideze și mai mult poziția de principal furnizor al blocului european. Gazprom și partenerii săi europeni au investit 11 miliarde de dolari în Nord Stream 2, o conductă de 1.230 de kilometri care circulă pe sub Marea Baltică, din Rusia în Germania.

Întârziat în mod repetat de sancțiunile SUA, proiectul rușilor s-a izbit de un nou obstacol, în această toamnă, când un nou guvern de coaliție a preluat puterea în Germania, iar autoritatea de reglementare a țării a suspendat aprobarea finală. Mișcarea a tulburat și mai mult apele piețelor energetice europene, unde prețurile gazelor au doborât recorduri de la o zi la alta.

Iar Putin, într-un discurs televizat ținut pe 24 decembrie, a promovat beneficiile controversatei conducte, spunând că „volumele suplimentare de gaz de pe piața europeană ar duce la scăderea prețului”.

Depozitele de stocare ale Germaniei sunt pline cu doar 56%, adică cu mai mult de 15 puncte procentuale sub media din ultimii zece ani.

„În ultimii ani, de când au început înregistrările, niciodată nu am avut niveluri de stocare atât de scăzute ca în acest moment”, spune Sebastian Bleschke, șeful INES, asociația operatorilor germani de sisteme de stocare a gazului și hidrogenului. Cu excepția unei creșteri a exporturilor rusești, ceva ce nu pare să intre în cărți acum, nivelurile vor ajunge la mai puțin de 15% până la sfârșitul lunii martie, cel mai scăzut nivel înregistrat, conform cercetătorului Wood Mackenzie Ltd. Și asta, presupunând că vremea va fi normală.

Rusia pune presiuni

Având în vedere politica energetică a UE, oficialii europeni nu au autoritatea de a obliga guvernele naționale să-și reînnoiască rapid stocurile de gaze. Pentru a înrăutăți lucrurile, Rusia masează trupe la granița cu Ucraina, o mișcare care, potrivit serviciilor de informații americane, prevestește o posibilă invazie. Aproximativ o treime din gazul rusesc care vine către Europa traversează Ucraina și, deși transporturile nu au fost întrerupte în timpul anexării Crimeei de către Rusia, în 2014, nu există nicio garanție că lucrurile ar rămâne așa, în cazul izbucnirii unui război.

„Capacitatea Europei și a SUA de a răspunde unei invazii ruse ar fi afectată de dorința de a nu agrava criza energetică a Europei, precum și de amenințarea că Moscova ar putea riposta oricărei confruntări prin restrângerea fluxurilor de gaze în Europa, așa cum a făcut-o în 2006 și 2009”, subliniază Jason Bordoff, directorul Centrului pentru Politica Energetică Globală de la Universitatea Columbia.

Unii susțin că actuala criză ar putea dura până în 2025, când următorul val de proiecte GNL din SUA va începe să aprovizioneze piața mondială. „Este greu de înțeles cum poate fi atins un nivel decent de stocare a gazelor, fără exporturi rusești suplimentare prin Nord Stream 2 sau alte rute existente”, spune Massimo Di-Odoardo, vicepreședinte pentru cercetare pe gaz și GNL la Wood Mackenzie. ”2022 va fi un alt an volatil pentru prețurile gazelor europene”, adaugă el.