Criza energetică în regiunea transnistreană
Astfel, prelungirea contractului de cumpărare a gazelor naturale între Chișinău și Gazprom a constituit, ca atașament, o garanție pentru fluxul continuu de gaze către regiunea transnistreană. Actualul contract de gaze cu partea rusă, semnat în octombrie 2021, este versiunea revizuită a contractului, negociat de Republica Moldova în 2006, de către guvernarea comunistă.
Accesul Tiraspolului la gazul rusesc a fost întotdeauna strâns dependent de calitatea cooperării moldo-ruse. Prin urmare, orice întrerupere a dialogului cu Moscova se vedea de la Tiraspol ca un risc major pentru interesele sale politico-economice. Pe de altă parte, Chișinăul a beneficiat, într-un mod pervers, de subvențiile energetice rusești pentru Tiraspol. Partea moldovenească a reușit să obțină prețuri mai atractive pentru energie electrică și, în consecință, să atenueze presiunile inflaționiste asupra populației. Avantajele erau stimulate de competiția dintre furnizorul din regiunea transnistreană, Centrala Cuciurgan, și producătorii de energie electrică din Ucraina.
Distrugerea capacităților de producție ucrainene din cauza atacurilor militare rusești a permis regiunii transnistrene să folosească furnizarea de energie electrică ieftină a Chișinăului (din 2021) pentru a negocia concesiuni de la Chișinău. Mai exact, în ultimii 2 ani, Guvernul Republicii Moldova a acordat autorizații pentru gestionarea fierului vechi (inclusiv importuri din România) și a creat excepții de la regulă (solicitate de UE) în problema emisiilor poluante.
Aceste facilități au beneficiat de interesele economice ale Uzinei Metalurgice de la Râbnița, ale cărei activități economice cu implicarea companiilor europene sunt conduse de oameni de afaceri cu dublă cetățenie româno-ucraineană (Maxim Șevcenco). Alături de Uzina Metalurgică Râbnița, până la sfârșitul lunii decembrie 2024, Centrala de la Cuciurgan a fost o altă companie transnistreană care a acumulat venituri din gazele rusești.
În general, datorită gazelor rusești neplătite, cu datorii de peste 11 miliarde de dolari către Gazprom, acumulate până în 2024, regiunea transnistreană a finanțat administrația separatistă și „pacea socială” cu ajutorul facturilor la cote sub prețurile pieței. Mai mult, utilizarea gazului rusesc servește intereselor economice ale grupului oligarhic, controlat de Victor Gușan, șeful companiei Sheriff, unul dintre principalii plătitori ai bugetului regiunii transnistrene.
Gestionarea crizei energetice
Administrația regiunii separatiste a respins propunerea Chișinăului de a primi gaze naturale nerusești. Tiraspolul cere în schimb reluarea tranzitului prin Ucraina ca urmare a unor negocieri directe dintre guvernul moldovean (și Moldovagaz) și autoritățile ruse. Regimul separatist a indicat că preferă achizițiile de gaz rusesc pe bază contractuală și la prețuri negociate în loc să importe gaze de pe piața europeană la prețuri fluctuante.
În prezent, Moscova nu intenționează să furnizeze gaze naturale prin „ruta transbalcanică” și gazoductul „Turkish Stream”. Discuțiile despre rute alternative sunt anihilate de partea rusă prin invocarea chestiunii datoriilor istorice pentru gazul rusesc (circa 720 millioane de dolari), pe care Chișinăul nu le recunoaște pe baza unui audit occindetal, nerecunoscut în Rusia.
Autoritățile moldovenești sunt în derută. Pe de o parte, guvernul nu poate intra în negocieri cu Moscova din motive ideologice (alinierea la UE și Ucraina). Pe de altă parte, Chișinăul nu dispune de resurse pentru a acorda subvenții regiunii transnistrene pentru achizițiile de gaze, chiar dacă regimul separatist ar decide, ipotetic, să accepte gaze non-rus pentru a depăși criza energetică. În cazul stării de urgență, guvernarea moldoveană a demarat examinarea posibilității de a naționaliza compania moldo-rusă Moldovagaz. Cu toate acestea, o astfel de decizie nu rezolvă criza energetică pe cele două maluri ale Nistrului, ci doar riscă să genereze noi costuri financiare și de reputație pentru Chișinău (nerespectarea drepturilor de proprietate, lipsa de surse bugetare pentru a achiziționa obiectivele Moldovagaz etc.).
