Actuala criză a datoriilor din Europa este asemănată tot mai mult cu ceea ce în istoria economică este cunoscut drept "deceniul pierdut" al Japoniei, perioadă înregistrată în anii '90, când economia ţării a intrat într-o perioadă de stagnare.
Ambele regiuni au cunoscut o perioadă de boom imobiliar înainte de criza financiară, populaţia a înregistrat un nivel mare al datoriilor, iar băncile autohtone au ajuns la dezechilibre mari între creditele acordate şi depozitele atrase de la clienţi, în încercarea de a satisface cererea de împrumuturi.
Analiştii băncii britanice Barclays au examinat dacă băncile europene ar putea fi afectate de criza datoriilor din Europa în aceeaşi măsură în care criza economică japoneză a afectat instituţiile financiale ale ţării. Concluziile lor nu sunt tocmai optimiste pentru băncile europene, care încearcă să reducă împrumuturile şi să-şi mărească rezervele de capital.
Multe dintre cele mai mari instituţii financiare europene au înregistrat venituri scăzute în primul trimestru al anului. Săptămâna trecută, Deutsche Bank a anunţat o scădere de 34 la sută a profitului net, la 1,85 miliarde de dolari, în timp ce gigantul bancar elveţian UBS a anunţat, miercuri, că veniturile pentru primele trei luni ale anului au scazut cu 54%, la 911 milioane de dolari.
Analiştii Barclays prevăd că situaţia va continua să se deterioreze, scrie
O altă paralelă interesantă între Europa şi Japonia implică datoria publică.
Înainte de prăbuşirea economiei ţărilor asiatice, datoria suverană reprezenta doar 6% din bilanţurile băncilor japoneze. Dar, în contextul în care companiile au încetat să mai finanţeze sectorul privat pentru a-şi reduce riscurile, procentul datoriei publice din bilanţurile băncilor a crescut la 23% în 2011.
În Europa ar putea avea loc o creştere similară în ceea ce priveşte deţinerea de datorie suverană de către bănci, în special în ţările mai riscante, precum Spania şi Italia, spun analiştii Barclays.
Banca Centrală Europeană a acordat în ultimele luni împrumuturi de peste o mie de miliarde de dolari, la o dobândă mică, de 1%, prin operaţiunile de refinanţare pe termen lung (LTRO). BCE a inundat sistemul financiar cu fonduri ieftine pentru ca băncile să poată da, la rândul lor, bani, la o dobândă mai mare, pentru a evita o criză a creditelor. Băncile au fost ocupate să folosească fondurile împrumutate în special pentru achiziţii de obligaţiuni suverane care, deşi se pot dovedi profitabile, prezintă riscul expunerii la posibilitatea ca ţările europene să nu-şi mai poată plăti datoriile.