TRANZACŢII Aflată sub semnul crizei, economia mondială rămåne dinamică, dovadă numărul şi valoarea achiziţiilor şi fuziunilor. Romånia nu face excepţie, performånd la acest capitol.
Deşi nu ţine capul de afiş al ştirilor economice din ultima vreme, sectorul industriei prelucrătoare este cel mai dinamic la nivel mondial, pentru că deţine o cincime din numărul fuziunilor şi achiziţiilor anunţate în prima jumătate a acestui an. O analiză a companiei de consultanţă şi studii în domeniul fuziunilor şi achiziţiilor Mergermarket arată că acest sector este urmat de retail – 13,3% din numărul de fuziuni şi achiziţii anunţate -, servicii business-to-business (12,4%) şi servicii financiare.
În ce priveşte valoarea, sectorul energiei, petrolului şi gazelor deţine capul de afiş al tranzacţiilor anunţate pånă la jumătatea anului, cu aproape 30% din totalul pieţei mondiale de fuziuni şi achiziţii. Acesta este urmat de retail şi servicii financiare. La polul opus se situează industria de apărare şi agricultura, atåt din punct de vedere valoric, cåt şi al numărului de tranzacţii.
„Preluarea Anheuser Busch de către InBev este cel mai recent exemplu care arată cum consolidarea în sectorul produselor de larg consum continuă în ciuda crizei din SUA – cu investitori care ţintesc agresiv companii americane într-un moment în care dolarul este slab“, menţionează studiul Mergermarket.
În regiune, Romånia continuă să acţioneze ca un magnet pentru investitori. Numărul tranzacţiilor implicånd entităţi private a crescut constant în ultimii ani, de la 42 în 2004 la 211 anul trecut, aşa cum reiese dintr-un studiu al PricewaterhouseCoopers (PwC). „Principalii factori care au influenţat această dinamică au fost creşterea economică şi mai ales aşteptările investitorilor că această creştere va continua, raportul risc/preţ în favoarea Romåniei, nivelul de consolidare redus şi dimensiunea pieţei romåneşti, deoarece investitorii preferă o piaţă de desfacere relativ omogenă mai mare“, spune Radu Stoicoviciu, partener în cadrul departamentului Servicii de Corporate Finance al PwC Romånia. Acesta subliniază totuşi că raportul risc-preţ nu mai este la acelaşi nivel de atractivitate, cum era în urmă cu doi sau trei ani, din cauza creşterii preţului tuturor activelor în Romånia.
În ceea ce priveşte valoarea tranzacţiilor, aceasta s-a situat anul trecut la 8,45 miliarde de dolari, după ce a înregistrat o scădere de la 5,8 miliarde, în 2005, la 5,1 miliarde, în anul următor. Din totalul tranzacţiilor de anul trecut, 14 au fost de peste 100 de milioane de dolari, reprezentånd 58% din piaţă ca valoare, potrivit PwC.
„Numeric, fuziunile (în sensul combinării a două sau mai multe firme care au condus la schimbarea structurii acţionariatului) au reprezentat un procent extrem de redus din totalul tranzacţiilor din Romånia“, spune Stoicoviciu. Un exemplu mai cunoscut în acest sens ar fi tranzacţia HVB – Banca Ţiriac. „Dacă ne raportăm la sensul larg al definiţiei, au existat multe fuziuni în Romånia, dar majoritatea au fost de fapt reorganizări la nivel de grup de firme avånd acţionariat comun“, adaugă partenerul PwC.
În contextul în care analiştii economici apreciază că mulţi dintre jucătorii mici din mai multe sectoare ale economiei romåneşti (vezi producătorii agricoli sau micii retaileri) nu se vor putea adapta la şocul aderării Romåniei la UE decåt fuzionånd – altfel vor fi înghiţiţi sau scoşi de pe piaţă -, numărul mic al fuziunilor – sub nivelul acestora pe plan mondial – surprinde.
„Fuziunile sunt un proces extrem de greoi, foarte complicat, noi am trecut printr-una cånd Macon Deva a fuzionat cu vehiculul nostru de investiţii şi căutăm să evităm aşa ceva“, motivează Cristian Nacu, vicepreşedinte Entreprise Investors, societate care administrează Polish Enterprise Fund V, fond de private equity care a preluat producătorul de materiale de construcţii de la fondatorii acestuia. Ulterior, cånd Macon a achiziţionat Simcor Oradea, un alt producător de mărime similară, a fost preferată o majorare de capital, însoţită de un leverage buy out (împrumut bancar) pentru a finanţa tranzacţia.
Un alt motiv indicat chiar de unii întreprinzători este lipsa culturii antreprenoriale autohtone care să conducă mai degrabă spre fuziuni decåt spre achiziţii. „Mulţi dintre acţionarii care renunţă la controlul asupra unei firme se aşteaptă să obţină cash, iar din această perspectivă preferă să negocieze mai degrabă vånzarea firmei şi ieşirea din acţionariatul acesteia decåt continuarea într-o poziţie minoritară, chiar şi într-o firmă teoretic mai puternică“, explică Stoicoviciu de la PwC. Acesta mai adaugă şi alţi factori: „o firmă rezultată dintr-o fuziune trebuie să aibă implementate proceduri de guvernanţă corporativă solide pentru a oferi confortul necesar acţionarilor minoritari; dificultăţile în stabilirea ratei de schimb a propriilor acţiuni contra acţiunilor din firma fuzionată şi existenţa unui număr redus de firme listate pe BVB, unde fuziunea între două firme listate ar trebui să fie mai uşor de realizat.
2,7 mld. dolari a fost anul trecut valoarea tranzacţiilor care au implicat fonduri de private equity pe piaţa romånească. Totalul tranzacţiilor private s-a ridicat la 8,45 miliarde
