Neadoptarea de către Camera Reprezentanţilor, a planului de salvare propus de Henry Paulson a generat o undă de şoc în pieţele financiare internaţionale: indicele Dow Jones a întregistrat, ca număr de puncte, cea mai mare scădere din istorie, pieţele de credit au îngheţat, în timp ce dolarul s-a apreciat extrem de mult.
Surpriza făcută de Camera Reprezentanţilor din SUA a avut ca efect imediat înrăutăţirea situaţiei din pieţele de credit. Astfel, dobånda overnight la dolar a ajuns şi la peste 6%, principalul motiv fiind acela al riscului de contraparte. Rezultatul: pieţele au îngheţat, practic, băncile nemaiacordåndu-şi împrumuturi. Cum necesarul de lichidităţi trebuia acoperit, au urmat lichidări de poziţii din partea băncilor şi a fondurilor de investiţii, de unde a rezultat creşterea apetitului pentru dolar, în ideea „cash is king“. Acest aspect a mai fost amplificat de naţionalizarea Fortis şi de presupusele probleme de lichiditate ale UniCredit.
În acest context, cotaţia EUR/USD a căzut de la 1,4600, cåt era săptămåna trecută, la 1,4100, în sesiunea din 30 septembrie. Continuarea scăderii s-a produs tot pe fondul incertitudinii: deşi Senatul american a adoptat o variantă modificată a planului de salvare, pe 1 octombrie, a rămas în suspans adoptarea acestuia de către Camera Reprezentanţilor. În plus, declaraţiile lui Jean-Claude Trichet au dus la accelerarea picajului euro în faţa dolarului: „riscurile de inflaţie s-au diminuat în perioada recentă“, a spus domnia sa, adăugånd că „sunt în creştere riscurile în ceea ce priveşte ritmul de creştere economică“. Automat, piaţa a pus în preţ o reducere a dobånzii la euro, cu 0,25% pånă la finele anului, şi încă una, tot cu 0,25%, în prima parte a lui 2009. Ca urmare, cotaţia EUR/USD a atins, pe 2 octombrie, un minim intraday la 1,3743, în scădere cu peste 800 de pips în ultima săptămånă, cel mai redus nivel înregistrat din luna septembrie 2007.
