Irlanda de Nord se află într-o situație fără precedent, iar criza prin care trece această țară obligă atât Londra cât și Uniunea Europeană să negocieze din nou, după Brexit. Rafa de Miguel a scris o opinie pentru El Pais cu privire la acest aspect.
Johnson folosește climatul de tensiune din teritoriu pentru a cere revizuirea acordului de retragere. UE cere ca Londra să respecte ce s-a semnat.
Când părea deja că Brexitul era o realitate incomodă, dar în cele din urmă a fost realizat, principalul obstacol din anii negocierilor a ieșit din nou la iveală. Guvernul Johnson s-a folosit de tensiunea socială și politică apărută în Irlanda de Nord în ultimele săptămâni, cauzată de noile controale la frontieră și vamale, pentru a cere Bruxelles-ului o revizuire a protocolului dedicat în mod expres teritoriului respectiv în Acordul de retragere care a fost semnat în ianuarie 2020. Ministrul guvernului britanic, Michael Gove, și vicepreședintele Comisiei Europene, Maros Sefcovic, s-au întâlnit joi la Londra pentru a încerca să rezolve o situație care a încins încă o dată spiritele de ambele părți. Întâlnirea, conform comunicatului comun făcut public la sfârșitul acesteia, a servit la scăderea tensiunii dintre părți, „reiterând angajamentul față de Acordurile din Vinerea Mare [acordul de pace din Irlanda de Nord din 1998] și respectarea deplină a Protocolului irlandez [anexă la Acordul de retragere al UE]” și a intensificat eforturile pentru aplicarea unor soluții temporare la problemele identificate, arată El Pais.
Ambii politicieni prezidează Comitetul mixt pentru supravegherea Acordului de retragere al UE și au convenit să îl convoace până cel târziu pe 24 februarie pentru a aproba și a da impuls politic celor negociate, „într-un spirit de colaborare, responsabilitate și pragmatism”.
Cu câteva ore înainte de sosirea sa la Londra, Sefcovic îi trimisese ministrului britanic o scrisoare de răspuns care, deși bogată în detalii tehnice, nu ascundea un ton dur, foarte similar cu cel folosit de Gove săptămâna trecută. Sefcovic a arătat clar guvernului Regatului Unit că, înainte de a aborda orice modificare a Protocolului Irlandei de Nord, este necesar să se respecte pe deplin ceea ce fusese deja convenit și a prezentat o listă de chestiuni concrete referitor la care Regatul Unit nu şi-a îndeplinit totuși obligațiile care îi corespundeau. „Deciziile și adaptările [textului] convenite de comitetul mixt în urmă cu șase săptămâni au fost primite ca o soluție utilă pentru ambele părți. Ele trebuie aplicate complet și urgent. Este o condiție prealabilă înainte de a evalua dacă orice altă modificare, cum ar fi cele care au fost solicitate, este necesară și justificată”, a avertizat Sefcovic.
Ce dorește Londra
Vicepreședintele Comisiei i-a semnalat lui Gove că posturile de control la frontieră (BCP) încă nu funcționează în modul stabilit în Acordul de retragere. „Foarte puține controale de identitate și un număr foarte limitat de controale fizice [asupra mărfurilor], dincolo de animale vii și plante”. Autoritățile britanice nu au oferit încă reprezentanților UE „accesul în timp real la sistemele informatice vamale cheie” și nici informații despre modul în care se implementează anumite flexibilități de acces reciproc convenite, cum ar fi așa-numitul „sistem de comercianți de încredere” (prin care procedurile vamale sunt facilitate companiilor care au demonstrat cu garanții că respectă standardele de reglementare). Și, mai presus de toate, Sefcovic a denunțat în scrisoarea sa că „Guvernul Regatului Unit a emis recomandări oficiale în care sugerează că firmele care transportă mărfuri din Irlanda de Nord în Marea Britanie în afara procedurilor reglementate nu sunt obligate să ofere autorităților vamale informații echivalente”. Exact opusul a ceea ce a promis Londra să facă.
Tonul care a dus la întâlnire, atât din partea guvernului Boris Johnson, cât și în răspunsul Comisiei Europene, a declanșat tensiuni la Dublin. Republica Irlanda ar fi prima care va suferi consecințele negative ale încălcării unui acord de lungă durată. Prim-ministrul irlandez Michéal Martin le-a trimis un mesaj ambelor părți, cerându-le să fie raţionale. „Există probleme pe care guvernul britanic le poate rezolva, dar, de asemenea, cred că pe partea europeană unele țări trebuie să-și modereze tonul”, a spus el.
UE suspectează că guvernul Johnson a folosit scuza unei acțiuni nefericite a Bruxelles-ului pentru a juca în avantaj. Decizia de invocare a articolului 16 din Protocolul irlandez – destinată unor situații excepționale și care impune notificarea celeilalte părți -, atunci când a izbucnit conflictul vaccinurilor, a provocat imediat un răspuns iritat din partea Belfastului, Dublinului și Londrei. Comisia Europeană a rectificat imediat, dar principalii actori au profitat de eroare pentru a repune în discuție dispozițiile convenite cu privire la Irlanda de Nord pentru a merge mai departe cu Brexitul. Johnson, hotărât să obțină o victorie politică, a fost de acord să permită teritoriului britanic să rămână parte a zonei vamale și a pieței interne a UE. În termeni clari, i-a desprins pe irlandezii nordici de soarta restului Regatului Unit. Și a permis stabilirea unei noi frontiere comerciale în Marea Irlandei, deşi controalele necesare trebuie să se facă pe uscat. Graffiti-urile amenințătoare din porturile Belfast și Larne din ultimele săptămâni, care îi vizau pe lucrătorii vamali drept „ținte”, au determinat autoritățile UE și din Irlanda de Nord să își retragă temporar lucrătorii pentru siguranța acestora.
Downing Street a profitat imediat de situație pentru a cere o mai mare flexibilitate de la Bruxelles, argumentând că pacea delicată realizată în regiune după Acordurile de Vinerea Mare (1998) începe să fie în pericol. „Este dezamăgitor faptul că Comisia Europeană nu a recunoscut șocul și furia trăite de comunitatea nord-irlandeză, care decurg din decizia sa de a invoca articolul 16 [din Protocolul irlandez] și necesitatea unei acțiuni urgente cât mai curând posibil pentru a restabili încrederea”, a declarat un purtător de cuvânt al guvernului Johnson. Realitatea politică a fost că aripa dură a Partidului Conservator a fost din ce în ce mai iritată de un acord despre care tradiționalii săi aliați din DUP au spus că a „trădat” Irlanda de Nord. Ministrul șef al acelui teritoriu, Arlene Foster, i-a cerut liderului conservator să-și demonstreze „credința în integritatea Regatului Unit”. Johnson a recurs din nou la retorică extremă și a spus săptămâna trecută în Camera Comunelor că „nu exclude ideea de a invoca el însuși articolul 16 din protocol dacă barierele persistă în Marea Irlandei”.
Astfel, premierul a ignorat în mod deliberat faptul că aceste bariere nu au fost altceva decât consecința forțată a acordului pe care el însuși l-a semnat la sfârșitul anului 2019 cu UE pentru a-și îndeplini mult doritul Brexit.