El şi-a pierdut marţi majoritatea în parlament, fapt ce l-a constrâns să îşi anunţe demisia, devenită efectivă sâmbătă când şi-a predat mandatul preşedintelui republicii după adoptarea de către parlament a reformelor promise UE pentru a evita propagarea crizei monedei euro, scrie AFP, prezentând o cronologie a principalelor etape ale acestui declin:

– 13 şi 14 aprilie 2008: partidul lui Silvio Berlusconi, Poporul Libertaţii /PDL/, creat cu Gianfranco Fini şi aliatul său, Liga Nordului a lui Umberto Bossi, a câştigat alegerile legislative cu o majoritate covârşitoare de 174 de locuri din 315 în Senat şi 344 din 630 în Camera Deputaţilor.

– noiembrie 2009: primele tensiuni publice între Gianfranco Fini, preşedintele Camerei Deputaţilor, care a criticat în mod deschis anumite politici guvernamentale, şi Silvio Berlusconi.

– 28 şi 29 martie 2010: Silvio Berlusconi învinge stânga în alegerile regionale cu ajutorul Ligii Nordului, dar propriul său partid PDL cade la 26,7%.

– 30 iulie: Berlusconi îi cere lui Fini să îşi părăsească postul, dar acesta refuză şi 32 de deputaţi care îi sunt fideli pleacă din PDL, creând propriul lor grup, Viitor şi Libertate pentru Italia /FLI/.

– 7 noiembrie: Gianfranco Fini cere în mod public în faţa a 10.000 de susţinători la Perugia demisia lui Silvio Berlusconi.

– 2 decembrie: aproximativ 80 de deputaţi italieni aparţinând mişcării centriste sau dreptei liberale, ce ar fi trebuit să facă parte din familia politică a şefului guvernului, cer demisia lui Berlusconi pentru a face mai bine faţă crizei economice şi sociale.

– 14 decembrie: Ca urmare a crizei deschise cu Gianfranco Fini, şeful guvernului a cerut un vot de încredere şi a câştigat acest scrutin cu o majoritate relativă de 314 voturi din 630.

– 30 mai 2011: Dreapta lui Silvio Berlusconi iese redusă la maximum din al doilea tur al alegerilor municipale, pierzând printre altele oraşul Milano, fieful electoral al lui Berlusconi unde stânga în 15 ani nu a ajuns niciodată decât la balotaj.

– 13 iunie: Un nou eşec politic al lui Berlusconi învins într-un referendum în care italienii au respins politica sa de a reveni la puterea nucleară, privatizarea apei şi în special imunitatea sa judiciară.

– 15 iulie: Guvernul a câştigat cu 316 voturi un vot de încredere asupra unui plan de austeritate destinat să restabilească ordinea în finanţele publice.

– 20 iulie: Camera Deputaţilor autorizează cu 319 voturi arestarea lui Alfonso Papa, un membru al partidului lui Silvio Berlusconi implicat într-un caz de corupţie, mulţumită vocii Ligii Nordului, un semn de diviziuni profunde în cadrul majorităţii.
– 14 septembrie: Guvernul a câştigat cu 316 voturi un vot de încredere asupra unui al doilea plan de austeritate, după ce primul nu a reuşit să calmeze pieţele.

– 22 septembrie: Camera Deputaţilor a respins cererea de arestare a unei rude a ministrului economiei Giulio Tremonti, oferind un răgaz şefului guvernului.

– 14 octombrie: Silvio Berlusconi a câştigat al 51-lea vot al său de încredere cu 316 voturi. Majoritatea responsabililor politici consideră totuşi că şeful guvernului devine tot mai slab şi nu va ajunge la sfârşitul natural al mandatului său în 2013.

– 3 noiembrie: Doi deputaţi ai PDL părăsesc oficial partidul şi trec în opoziţie, urmaţi două zile mai târziu de o deputată, făcându-l pe Berlusconi să îşi piardă majoritatea absolută în Camera Deputaţilor.

– 8 noiembrie: Berlusconi pierde majoritatea absolută în Camera Deputaţilor într-un vot-test şi îşi anunţă demisia imediat ce măsurile cerute de Bruxelles vor fi adoptate.

– 12 noiembrie: Adoptarea de către deputaţi a măsurilor cerute de Uniunea Europeană pentru a linişti pieţele. După acest vot, conform angajamentelor sale, Berlusconi îşi prezintă demisia presedintelui Giorgio Napolitano şi părăseşte puterea în huiduieli.

Anul 2011 a fost de asemenea marcat de reluarea proceselor contra lui Berlusconi, implicat în mai multe scandaluri sexuale.

El este urmărit în trei procese la Milano – pentru corupţie de martor, fraudă fiscală, prostituţie de minori în special, scandaluri implicând prostituate la petrecerile din reşedinţele sale.

Pe plan financiar, de la 20 septembrie la 7 octombrie, cele trei mari agenţii de rating au retrogradat nota Italiei, ceea ce reprezintă un alt eşec pentru guvernul său.

Summitul UE de la sfârşitul lunii octombrie şi cel al G20 la începutul lui noiembrie au pus sub ‘control economic’ Italia din cauza datoriei ei uriaşe ce ameninţă zona euro, afectând şi mai mult credibilitatea lui Berlusconi, a cărui cotă de popularitate a ajuns în octombrie la un minim istoric de 22%.

SURSA: Agerpres