Economia României a crescut cu 3,8% în primul trimestru. Oficial ne merge foarte bine, suntem pe primul loc din UE. Deşi cifrele ar trebui să fie doar o confirmare a ceea ce trăim şi vedem în jurul nostru zi de zi, lucrurile stau exact pe dos. Suntem îndemnaţi de la vârful Ministerului Finanţelor să ne bucurăm, vestea cea mare ne-a fost dată cu o zi înainte de publicarea datelor Eurostat, chiar de domnul Voinea: „criza s-a terminat“. Nerăbdător să se mândrească cu performanţa economică, demnitarul a fost de-a dreptul intrigat de lipsa apetitului firmelor şi populaţiei de a cheltui, de a investi, de a îndrăzni. Cu o logică inversată, Domnia Sa pune problema ca şi când economia ar funcţiona în paralel cu viaţa reală, iar oamenii ar refuza să se cupleze la bunăstarea din statistici. Probabil, în concepţia sa, statul decide dacă şi când avem dreptul la consum şi veselie.
Îndemnul trădează fie o încercare eşuată de propagandă, fie o lipsă de înţelegere a alchimiei vieţii economice pentru care statisticile nu sunt decât o oglindire, şi nu un principiu creator. Sau poate, în mod real, este intrigat de „reaua-voinţă“ a oamenilor care se încăpăţânează să refuze bunăstarea, mai ales când „statul este primul care are încredere“. Domnul Voinea a spus că statul e cuminte, că nu mai face greşelile din 2008 (sic!) şi nici nu mai taie ca în 2009, ba a plusat vorbind de investiţii. Or, investiţiile de la buget s-au redus vertiginos în primele trei luni, scăzând la mai puţin de jumătate faţă de anul trecut. Şi nici nu ar fi cea mai mare nenorocire, dacă nu s-ar adăuga majorările de taxe care, după ce că au speriat investitorii, culmea, nici măcar n-au săltat veniturile statului. Ba dimpotrivă, încasările au fost sub program cu peste un miliard de lei. Mai degrabă, în urma acestor nerealizări, ministrul ar fi trebuit să exclame surprins: „eppur si muove!“
Din vestea minunată lipseşte însă o completare foarte importantă, dată ulterior de Eurostat şi care explică inerţia românilor imuni la triumful statistic. Creşterea anualizată a fost de 3,8%, dar cea din primul trimestru faţă de trimestrul anterior a fost de numai 0,1%. Anul trecut, de exemplu, în aceeaşi perioadă a fost de 1%. Ca să se obţină o creştere economică de 3%, ar fi nevoie de o recuperare serioasă până la finele anului. Cert este că economia este încă în aşteptare, probabil inhibată şi de politicile fiscale ale Guvernului. Este evident că mediul de afaceri are nevoie de impulsuri serioase pentru a căpăta încredere, iar Guvernul ar avea pârghii, numai că viziunea de la Palatul Victoria nu este deloc încurajatoare. Pe de altă parte, comparaţia cu alte state, mai ales din zona euro, este complet nelalocul ei. România este într-un decalaj enorm care nu poate fi redus decât prin creşteri de cel puţin 4% pe an.
DIANA ZAHARIA,
Redactor Capital
