Criza va continua şi în 2010! Este convingerea majorităţii directorilor participanţi la studiul Compass Consulting, referitor la impactul acesteia asupra mediului de afaceri. 2009 şi 2010 vor fi ani de testare dură a abilităţilor managerilor în luarea şi implementarea deciziilor, fără „plasă de siguranţă“. Incertitudinea privind modul în care evoluează criza va plana cel puţin patru-şase luni de acum încolo asupra companiilor din România. În aceste condiţii,
Criza va continua şi în 2010! Este convingerea majorităţii directorilor participanţi la studiul Compass Consulting, referitor la impactul acesteia asupra mediului de afaceri. 2009 şi 2010 vor fi ani de testare dură a abilităţilor managerilor în luarea şi implementarea deciziilor, fără „plasă de siguranţă“.
Incertitudinea privind modul în care evoluează criza va plana cel puţin patru-şase luni de acum încolo asupra companiilor din România. În aceste condiţii, riscurile deciziilor cu impact asupra afacerilor ar putea fi considerabile. „Aproape jumătate dintre companiile care au răspuns la chestionarul nostru au menţionat că ar avea nevoie de sprijin extern pentru a analiza, identifica şi implementa soluţii anticriză. Ponderea celor care consideră acum că au nevoie de consultanţă este mare, comparativ cu numărul companiilor româneşti care apelează în condiţii obişnuite la consultanţă în management. Este un semnal încurajator pentru piaţa locală de servicii profesionale“, apreciază Constantin Turmac, managing partner la Compass Consulting.
Circa 60% dintre respondenţii din cadrul studiului se tem că amânarea investiţiilor avute în vedere le-ar putea afecta poziţia competitivă de pe piaţă, dar şi menţinerea şi motivarea personalului din poziţii-cheie. Aşa încât va fi nevoie, mai mult ca oricând, de asumarea unor decizii strategice, cu efecte pe termen lung. Acţiuni precum planificarea cu minimum trei scenarii a bugetelor/planurilor de afaceri, revizuiri trimestriale ale planificării şi o monitorizare mai strictă a plăţilor şi încasărilor urcă în „topul popularităţii“ instrumentelor utilizate de companii în această perioadă. Ceea ce nu înseamnă că nu s-a recurs şi la măsuri drastice.
70% dintre directorii companiilor din sectorul industrial au menţionat că au disponibilizat personal sau că intenţionează să facă acest lucru. Aceeaşi este situaţia şi în rândul a peste jumătate din firmele care oferă servicii profesionale. Constantin Turmac are explicaţia: „Serviciile profesionale erau cumpărate de companiile străine, de regulă. Dacă investiţiile străine sunt în scădere în această perioadă, efectul va fi resimţit direct de către furnizorii de servicii profesionale.“
Acesta este unul din paradoxurile crizei. Deşi este nevoie, mai mult ca oricând, de consultanţi, serviciile lor sunt trecute pe lista cu reduceri ale costurilor. „Este greu să-ţi menţii echipa în aceste condiţii“, recunoştea cu puţin timp în urmă Adrian Stanciu, managing partner la Human Synergistics. „Dacă criza durează doi ani, va trebui să iau decizii legate de continuarea activităţii.“
Spre deosebire de companiile productive, valul crizei nu a ajuns încă la firmele de servicii profesionale – avocatură, contabilitate, resurse umane, instruire, call center etc. Dacă în ultimele trei luni peste jumătate dintre întreprinderile intervievate au recunoscut că au întâmpinat atât dificultăţi sporite legate de încasarea facturilor şi limitări în creşterea vânzărilor, cât şi presiuni din partea clienţilor pentru renegocierea clauzelor contractuale, reprezentanţii firmelor de servicii profesionale se arătau mai puţin afectaţi.
Pseudospecialiştii fug din calea crizei
Cătălin Zaharia, managing partner la Mind Master, recunoaşte că activitatea i-a scăzut cu 20% pe segmentul serviciilor cumpărate de companii, dar i-a crescut pe partea programelor cerute de persoane private. „Am sistat sau am amânat unele contracte, deoarece multe companii au rămas pe stand by sau la nivelul „oricum nu facem nimic“. Dar nu am redus personalul. Dimpotrivă, mă gândesc la noi arii de expertiză pe care le pot aborda.“ Este bucuros că acum vin la cursuri manageri care altădată erau prea ocupaţi pentru a-şi face timp. „Criza scutură tufişul şi au început să fugă iepurii“, comentează el metaforic ieşirea pseudospecialiştilor de pe piaţa de consultanţă.
Eugen Manu, directorul unei firme de consultanţă în resurse umane cu acelaşi nume, spune că l-a ocolit criza pentru că în portofoliu nu a avut niciodată firme din categoria celor care îşi închid acum porţile. „Suntem însă foarte atenţi la costuri. Fiind o firmă mică, acestea ne pot afecta cu rapiditate. Ne îngrijorează faptul că au început să apară întârzieri la plata facturilor.“
Şi pentru grupul prezidat de Marius Stăncescu, Riff Holding International, serviciile de suport pentru afaceri au crescut în ultimele luni. Externalizarea activităţilor din domeniul resurselor umane, marketingului, contabilităţii, relaţiilor juridice a căpătat amploare. Criza obligă firmele să recurgă la profesionişti, ceea ce va conduce la eliminarea multor posturi de generalişti din organigrama companiilor. Firmele orientate pe termen lung sunt acum în căutarea experţilor. Etapa competiţiei pentru achiziţia resurselor ieftine, dar slabe calitativ, ia sfârşit.
Firmele mici sunt primele sacrificate
Criza nu a afectat încă firmele de consultanţă. Încă vreo două luni vor mai sta în aşteptare. Puţine se aşteaptă însă la venirea unui adevărat tsunami. Situaţia din ţările vecine ar putea fi un răspuns la dilemele de acum. Firmele mici de consultanţă din Ungaria, spre exemplu, au dispărut în proporţie de 70%. Le-au „înghiţit“ companiile multinaţionale. Când am fost la Londra, am constatat cu uimire că, pe piaţa de servicii profesionale, lipsesc firmele mici şi mijlocii sau anumite servicii ale acestora. Acum am explicaţia, întocmai ca un geolog care studiază urmele trecerii unui gheţar. Dacă această criză va obliga firmele mici de consultanţă din România să-şi închidă activitatea, este puţin probabil ca, după trecerea valului nimicitor, să mai reapară altele pe piaţă. Nu ne mai putem întoarce la 1990, pentru că peisajul economic este cu totul altul, în contextul globalizării din care şi noi facem parte acum.
