Sanatatea pare a fi un nou “segment” in care problemele tind sa se globalizeze. Nu doar romanii se confrunta cu greutati in finantarea domeniului, ci mai toate tarile lumii. Un studiu realizat de Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica arata ca, la nivelul statelor membre, cheltuielile cu sanatatea cresc intr-un ritm mai ridicat decat ritmul de crestere economica. Dupa ce au turnat miliarde in Sistemul National de Sanatate, britanicii se plang de s
Sanatatea pare a fi un nou “segment” in care problemele tind sa se globalizeze. Nu doar romanii se confrunta cu greutati in finantarea domeniului, ci mai toate tarile lumii. Un studiu realizat de Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica arata ca,
la nivelul statelor membre, cheltuielile cu sanatatea cresc intr-un ritm mai ridicat decat ritmul de crestere economica.
Dupa ce au turnat miliarde in Sistemul National de Sanatate, britanicii se plang de spitalele care nu respecta chiar cele mai stricte reguli de curatenie, de lungile cozi de asteptare si, nu in ultimul rand, de banii pierduti. Guvernul german a anuntat recent ca s-a ajuns la un acord in privinta majorarii cu 0,5% a contributiilor totale realizate de angajati si angajatori la fondurile de asigurari de sanatate, incepand cu anul 2007, pentru a acoperi un necesar de finantare de sapte miliarde de euro. Premierul canadian, Stephen Harper, a mizat, si se pare ca a avut dreptate, pe discursul “ce trebuie sa facem ca sa reducem cozile din spitale”. Americanii au si ei mari probleme cu finantarea sanatatii, asta desi SUA consuma mai mult de 16% din produsul intern brut pentru sanatate. Este singura tara dezvoltata care nu asigura accesul generalizat la serviciile de sanatate.
tarile se confrunta cu dificultati din ce in ce mai mari, provocate fie de imbatranirea populatiei, fie de baby-boom-uri care scot, de asemenea, ceva bani din “buzunarul” sanatatii, fie din cauza cresterii numarului cazurilor de boli cronice. Costurile pentru acoperirea serviciilor medicale cresc mai repede decat veniturile.
Aceasta este si concluzia unui studiu realizat de Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica. In esenta, acesta arata ca cheltuielile cu sanatatea sunt in continua crestere. Daca trendurile se vor mentine, guvernele vor fi nevoite fie sa creasca taxele, fie sa reduca cheltuielile in alte domenii, fie sa-si oblige cetatenii sa plateasca mai mult din propriile buzunare, ca sa poata mentine in functiune sistemele de sanatate existente.
Cheltuielile pentru sanatate au crescut intr-un ritm mai rapid decat cresterea economica in toate tarile membre OECD, cu exceptia Finlandei, in perioada 1990-2004. Or, acest aspect nu poate fi trecut cu vederea, semnaland de fapt ca aceste costuri tind sa depaseasca limita de suportabilitate financiara a statelor.
“Procesul” a pornit de la 7% din PIB, cat a fost media in randul tarilor OECD, dar a ajuns la 8,9% in 2004, in crestere fata de 2003, 8,8%.
In majoritatea tarilor OECD, cea mai mare parte a costurilor este acoperita din taxe. In medie, in 2004, 73% din cheltuieli au fost finantate din fondurile publice. Dar asigurarea sustinerii finantarii sistemului de sanatate este un punct critic pentru guverne, mai ales in conditiile in care ponderea cheltuielilor in produsul intern brut este proiectata sa creasca, date fiind noile tehnologii medicale foarte costisitoare si procesul continuu de imbatranire a populatiei. De-a lungul perioadei analizate (1990-2004), s-au inregistrat scaderi ale “investitiei” statului in sanatate in Polonia, Ungaria si in Cehia, dar si cresteri, in Coreea, Mexic, Elvetia sau in Statele Unite. In Coreea, spre exemplu, volumul banilor publici cheltuiti pentru sanatate a crescut, de la 38%, in 1990, la 50%, in 2004. Desi sectorul privat continua sa joace un rol dominant in Statele Unite, statul cheltuieste totusi peste 6.000 de euro per capita, mai mult decat oricare alt stat membru OECD, partial si datorita faptului ca totalul cheltuielilor este mult mai mare in SUA decat in alta parte a lumii.
Asigurarile private de sanatate, adica banii platiti de companiile de asigurari pentru serviciile medicale, reprezinta doar 6% din media cheltuielilor efectuate in randul statelor OECD, dar joaca un rol foarte important in Germania si Olanda. Cea mai mica acoperire a cheltuielilor publice efectuate pentru medicamente s-a inregistrat in 2004 in Mexic, Polonia si Canada.
Dar, daca “alocatiile” per capita au fost in Mexic de 138 de euro, pentru romani, statul a cheltuit 99 de euro, in conditiile in care si in Romania cheltuielile pentru sanatate au crescut de la an la an.
Spre deosebire de statele OECD, romanii cred ca au gasit rezolvarea problemei: introducerea taxei pe viciu, care a adus, potrivit declaratiilor ministrului Sanatatii, Eugen Nicolaescu, mai mult de noua miliarde de lei, si asigurarile private de sanatate, Parlamentul aproband deducerea asigurarilor din venit. Toata lumea este convinsa ca nu se pot gasi solutii universal valabile pentru sanatate, ci doar punctuale.
Mai putin de 100 de euro
aceasta este suma pe care a cheltuit-o statul per capita in anul 2004. Cea mai mica suma “investita” de vreun stat in sanatate, in acelasi an, a fost de 138 de euro/capita in Mexic.
