Companiile de pensii private şi asigurări au nevoie de trei ori mai mulţi actuari decât cei existenţi. În lipsă de specialişti în calculul riscurilor, companiile sunt nevoite să-şi vândă scump pielea. Paza bună şi provizioanele mari sunt deocamdată variante mai bune decât subevaluarea riscului.

În încercarea de a se proteja cât mai bine de riscurile specifice asigurărilor sau activităţii de administrare a portofoliilor, multe dintre companiile de profil din România îşi asumă rezerve prea mari care măresc preţul produselor financiare. Pe de altă parte, în ultimul timp, câteva dintre cele mai mari companii de asigurări s-au confruntat cu serioase probleme financiare din cauza subevaluării riscului pe care se angajaseră să îl acopere prin poliţele vândute. Astfel, numărul mic, dar şi pregătirea insuficientă a specialiştilor, care ar trebui să prevadă astfel de probleme, pot trimite o companie în colaps financiar.

Dacă calculele în asigurări sau pensii private dau dovadă de erori grave, produsele financiare recomandate iniţial drept „bune de vânzare“ pot afecta mii de clienţi. Dacă administratorii de pensii private nu au avut dificultăţi în a atrage circa 250.000 de români drept forţă de vânzări pentru pensiile obligatorii, la capitolul experţi de risc, lucrurile stau cu totul altfel. „Se poate discuta despre o criză de actuari. Sunt mai puţini actuari certificaţi de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (CSA) decât societăţi de asigurare. O parte lucrează în firme de audit. Alţii lucrează pentru fondurile de pensii“, spune Silviu Matei, manager Departamentul Controlling şi Actuariat din cadrul Asirom.

Potrivit lui Dumitru Badea, preşedintele Institutului de Asigurări, efectele crizei de actuari s-ar putea traduce „într-un ritm lent de lansare a noilor produse financiare pe piaţă, dificultăţi în elaborarea şi lansarea rapoartelor specifice cerute de lege, precizie mai slabă a calculelor de specialitate“.

„În bună măsură, criza de actuari a fost generată de insuficienta preocupare a companiilor, de lipsa de interes a asociaţiilor profesionale, precum şi de cerinţele foarte stricte legate de autorizarea actuarilor. Pentru acoperirea necesarului de actuari, în primă instanţă, cred că s-ar putea renunţa la anumite prevederi legale“, spune Ovidiu Racoveanu, şef serviciu tehnic asigurări de viaţă la Generali.

Studenţii care au reuşit să finalizeze cursurile de profil ale universităţilor pot fi număraţi pe degete, chiar dacă, acum, un post de început pentru un actuar se poate plăti cu circa 1.000 de euro. Cu trei ani experienţă, un specialist poate spera la un venit de la 3.000 de euro în sus. „Profesia de actuar nu a beneficiat până acum de suficientă publicitate, în pofida cursurilor desfăşurate de ASE şi de Institutul de Asigurări“, spune Corina Licea, Director of Human Resources and Training Aviva. Pentru obţinerea autorizării de funcţionare şi oricând în timpul derulării activităţii, un asigurător, de exemplu, trebuie să colaboreze cu cel puţin un actuar. Angajarea a doi sau mai mulţi actuari este cerută chiar de lege în cazul unui volum mai mare de muncă.

Criteriile pentru certificarea unui actuar în România sunt mult sub cele din străinătate, pentru a permite unui număr suficient de specialişti să se califice oficial în meserie, într-un timp relativ scurt. Pentru a fi înscris in Registrul Actuarilor şi certificat astfel pe teritoriul României, e suficientă finalizarea studiilor autohtone. „La noi în ţară se pot urma cursurile fără întreruperea activităţii profesionale. Dezavantajul major constă însă în faptul că nu există încă o recunoaştere internaţională pentru absolvenţii din România“, spune Silviu Matei, Asirom.

De multe ori, companiile sunt nevoite să aducă expaţi cu experienţă pentru a crea o şcoală în cadrul firmei şi pentru a facilita astfel procesul de învăţare. „Noi preferăm să nu ne bazăm doar pe cursurile de actuariat desfăşurate în România. Preferăm să apelăm la cursurile din străinătate, deşi costurile acestora sunt mai mari“, spune Corina Licea, de la Aviva. Mulţi actuari români urmează cursuri în România, dar, în acelaşi timp, susţin examene la instituţii cu tradiţie din străinătate.

RARA AVIS

130 este numărul estimat al actuarilor certificaţi de care ar fi nevoie pe piaţa locală. În prezent, peste o sută de companii de asigurări, pensii private, bănci şi auditori se luptă pentru mai puţin de 40 de actuari certificaţi în domeniu.

Puţini, dar buni

BENEFICII Salariul brut mediu pe piaţa asigurărilor pentru actuarul înregistrat este între 1.500 şi 2.000 de euro pe lună.

DISPONIBIL Se preconizează că până la sfârşitul anului vor fi înregistrate peste 50 de persoane în Registrul Actuarilor deschis la CSA. 33 de persoane au studiat în România, 15, la Budapesta, 3, la Londra. Trei cetăţeni străini sunt deja înregistraţi oficial şi în România.

CONDIŢII Pentru a fi trecut în Registrul Actuarilor este necesară o perioadă de experienţă în domeniu de trei ani, pe lângă absolvirea unor cursuri de specialitate care durează între doi şi trei ani.

PREGĂTIRE Singurul program românesc de actuariat, Masterul de Managementul Riscului şi Actuariat (MRACT), oferit de ASE în parteneriat cu Institutul de Asigurări, costă 4.000 de euro (4 semestre) şi poate forma între 50 şi 80 de actuari pe an.