În timp ce criza redesenează tiparele businessurilor ce oferă vestimentaţie „de-a gata“, câştigă teren un concept de comerţ foarte la modă în anii ’60 - croitoria de comandă.
Un nume nou-nouţ vrea să-şi croiască, la propriu, un loc printre afacerile care lucrează haine pe măsură: Sarto. „Vindem «made-to-measure» accesibil“, defineşte Alex Moise conceptul afacerii pe care a pornit-o împreună cu prietenul lui, Alex Drăgan.
Altfel spus, Sarto atacă o nișă de piață unde nu e încă mare înghesuială, şi anume vestimentaţia lucrată la comandă, care se încadrează în segmentul mediu de preț. „Suntem exact la graniţa dintre produsul de retail de calitate şi produsul bespoke“, e mai explicit Drăgan. Pentru clarificarea limbajului, se impune precizarea că, în general, un costum la comandă poate fi „made to measure“ – adică croiul standard este modificat după măsurile clientului, aşa cum lucrează şi Sarto, sau „bespoke“ – ceea ce presupune crearea unui tipar tăiat la milimetru pe măsurile și după specificațiile cerute de client, care să fie croit integral de mână.
De altfel, pe segmentul de lux şi premium, interesul pe piaţa românească pentru hainele la comandă este verificat deja de branduri sonore, precum belgienii de la Scabal şi italienii de la Ermenegildo Zegna, cărora li se adaugă şi românii de la Zenonni, „Tudor. Personal Tailor“ sau „Alexandru Ciucu“. Ca să vă faceţi o idee, pentru că este făcut în sistem de producție semiindustrială, la Casa Frumoasă, de exemplu, costumul „made to measure“ are un preț minim de circa 1.500 de euro, pe când un costum „bespoke“ costă de la 3.000 euro în sus.
„Nu ne ducem spre lux. Noi vindem un costum decent ca preţ, între 400 și 650 de euro. E o alternativă la retailul clasic, dacă vreţi“, subliniază Moise. Ca să ilustreze şi mai bine modelul lor de business, cei doi tineri antreprenori (26 de ani) sunt pe ultima sută de metri cu amenajarea unui showroom, aflat pe bulevardul Nicolae Caramfil, unde expun o colecţie de prezentare de 15 ţinute de bază, plus o gamă largă de accesorii (butoni, cravate, eşarfe). Targetul lor? Tineri aflați la început de drum – în carieră, în afaceri, sau la nivel middle management. Şi nu doar ei, de vreme ce criza i-a transformat pe mulţi dintre clienţii de lux în clienţi pur şi simplu.
Pasiunea lor, bunul-gust
Ideea start-up-ului a venit „din prea multă pasiune pentru haine“, afirmă Moise. Iar trecerea de la „simple sfaturi la posibilitatea de a oferi şi soluţii“, a costat, până acum, 30.000 de euro, sumă care include învestiţia în colecţie, în amenajarea showroomului, în training şi costurile cu materialele.
Feedbackul este încurajator: nici nu a fost lansat oficial brandul pe piaţă – urmează în a doua jumătate a lunii mai -, că cei doi Alex au şi avut opt comenzi de onorat. Afacerile estimate după un an de activitate: 150.000 de euro. „Sunt tot mai mulţi clienţi care aleg alternativa hainelor lucrate pe măsură. Preţul atractiv ar putea fi exact acel ceva în plus de care are nevoie un start-up în domeniu pentru a fi de succes“, comentează Ciprian Vlad, proprietarul Zenonni Made To Measure, cu afaceri de circa 700.000 de euro în 2011, cu 20% mai mult decât în 2010.
Deşi în această perioadă de criză bugetele de cumpărături ale clienţilor sunt mai mici, croitorii de lux continuă să se descurce bine. Divizia „su misura“ a Alsa Boutiques (vinde Zegna), de exemplu, a ajuns deja la 20% din vânzările totale pe România. Şi Stil European, firmă care importă, prin Casa Frumoasă, stofele belgiene Scabal (de 15 ani) şi pe cele britanice Brioni (de 3 ani), a avut în 2010 – conform Ministerului Finanţelor – o cifră de afaceri de circa 1,3 milioane de euro, iar în 2011 a crescut cu peste 10%. Motivul e simplu, explică Julia Kristensen, directorul Stil European: „Clienţii ştiu că mare parte din speranţa de viaţă a unui articol depinde de materialul din care e făcut. Lucrăm cu stofe scumpe, dar superioare în ceea ce priveşte rezistenţa şi durabilitatea“.
Un consultant care a dorit să rămână anonim arată însă o altă realitate de business: „De cele mai multe ori, cei care apelează la aceste servicii îşi găsesc mai greu produse pe măsură în colecţiile «ready to wear»“. Est-europenilor, adaugă el sec, încă le place luxul „de vitrină“.