În societatea românească, sistemul de pensii s-a dezvoltat pornind de la existența unui singur pilon, și anume a pilonului public, spre un sistem cu trei piloane, se arată într-o analiză publicată de Lucian Croitoru, consilier al guvernatorului Băncii Naționale a României (BNR).
Pe lângă Pilonul I, care este de tipul pay as you go, fără capitalizare, s-au înființat Pilonul II și Pilonul III, care sunt administrate privat și se bazează pe investirea resurselor, care în cazul Pilonului II nu reprezintă contribuții suplimentare, ci redirecționarea unei părți din contribuția care se aloca anterior Pilonului I. La Pilonul II participă toate persoanele care în 2008, la înființarea pilonului, aveau sub 35 de ani și, opțional, persoanele care aveau vârsta cuprinsă între 35 de ani și 45 de ani. La Pilonul III, oamenii pot participa benevol cu contribuții distincte de cele referitoare la celelalte două piloane, explică Lucian Croitoru, pe blogul propriu.
„Aceasta este o reformă cu implicații profunde în societatea românească deoarece stabilește o legătură mai clară între, pe de o parte, contribuțiile individuale și investirea acestora și, pe de altă parte, pensiile individuale. În același timp, el reduce presiunea pensiilor asupra bugetului public, stimulează creșterea economică prin investirea contribuțiilor, ajută la dezvoltrea pieței de capital și, foarte important, diminuează dependența oamenilor de redistribuirea de la bugetul public”, spune reprezentantul BNR.
„De ceva vreme însă, această reformă a fost pusă în discuție și în societatea noastră prin apariția ideii de naționalizare a Pilonului II, după ce Ungaria și Polonia au naționalizat schemele lor similare Pilonului II. Unii anliști cred că reversarea acestei reforme la noi este reflectarea nevoii imediate de bani la buget. Este posibil ca acest motiv să fie cât se poate de real. Este de asemenea posibil, așa cum sugerează unii analiști, ca referirea unor oficiali la randamentul Pilonului I, care nu are cum să aibă un randament, să fie doar o tehnică de a abate atenția de la nevoia imediată a guvernului de a găsi noi surse de venituri după ce a redus impozitele concomitent cu creșterea cheltuielilor, riscând derapaje ale deficitului bugetar peste 3 la sută pentru mai mulți ani”, afirmă Croitoru.
Dar aducerea în discuție a naționlizării Pilonului II nu se poate să nu ducă cu gândul la ideologia elitei noastre conducătoare și a mizei acestei ideologii, și anume că statul trebuie să dețină rolul central în administrarea economiei. În această ideologie, contrafactual, statul este un mai bun administrator decât sectorul privat, care este văzut de elită ca animat de „intenții negative, fariseice și perverse”- așa cum am scris cândva.
„În virtutea acestei ideologii, motivul nevoii imediate de bani la buget, menționat mai sus, este numai conjunctural primul în ordinea motivelor pentru care autoritățile râvnesc la Pilonul II. Motivul adevărat vizează termenul lung și este mai profund. Desființarea Pilonului II servește foarte bine scopul general al elitei noastre, ca statul să-și întărească rolul central în administrarea economiei. Dar, în atingerea acestui scop general, elita noastră are o multitudine de mijloace, în care desfiinațarea Pilonului II nu joacă în mod necesar un rol primordial. Dacă ar fi numai acest motiv – creșterea rolului statului în economie – probabil că nici guvernele de dreapta nici cele de stânga nu ar fi stringent interesate de desființarea Pilonului II”, arată Lucian Croitoru.
„Desființarea Pilonului II este însă esențială pentru atingerea unui alt scop, și anume menținerea unui grad înalt de dependență a oamenilor de redistribuirea de la buget. Acest scop nu este neapărat scopul elitei conducătoare în general. Această elită este formată atât din oameni care se autoetichetează ca fiind de dreapta, cât și de oameni care sunt de stânga. Ei sunt similari în acțiunile lor atunci când e vorba de creșterea cheltuielilor sociale, dar se deosebesc prin aceea că, în limitele ideologiei menționate, cei de dreapta favorizează mai mult forțele pieței. Având în vedere această distincție, rezultă că obiectivul menținerii unei dependențe mărite de redistribuirea de la buget este esențial pentru menținerea poziției dominante pe scena politică a partidelor care favorizează redistribuirea în detrimentul pieţelor”, scrie consilierul guvernatorului BNR.