Din 1995 n-au mai văzut străzile Franţei o asemenea mare de oameni revărsată în toate orașele și, mai ales, la Paris. În 1995, manifestațiile au dus la căderea guvernului Juppé. Azi ar putea conduce direct la alegeri anticipate.
În cauză, desigur, proiectul de modificare a Legii pensiilor și din acest proiect, intenția de împinge vârsta legală de pensionare de la 62 la 64 de ani.
Că să înțelegem exact contextul, Franța are cea mai scurta săptămână de lucru – de 35 de ore pe săptămână. În plus, zilele libere și concediile fac o medie anuală amețitoare : francezii lucrează 610 ore pe an – germanii 700, iar finlandezii 750!
Totuși, lumea se simte obosită, uzată și crede că la 64 de ani nu mai are timp să profite de pensie. Dacă ne uităm la durata medie de viață, o să descoperim că și aici Franța sta bine, printre cele mai mari din Europa și din lume.
Compoziția manifestanților din aceasta joi neagră a fost interesantă. Toate sindicatele au făcut apel la greva, inclusiv cele reformiste – o nouă minune care nu s-a văzut de foarte, foarte multă vreme.
Pe lângă ele, partidele de stânga și extrema stângă – comuniștii, verzii, socialiștii și extrema extremei, partidul lui Melenchon, La France Insoumise (Franța nesupusă) care a împărțit tracturi toată săptămâna, în special în fața liceelor. Cred că din punct de vedere legal este interzis…
Cert este că rezultatul a fost spectaculos. În provincie, manifestațiile au început de dimineața, ținând ocupate televiziunile de știri. O mobilizare impresionantă! În capitală, manifestația a fost programată la ora 14. Punctul de întălnire, Place de la République, punct de sosire, Place de la Nation.
Sindicaliștii au răspuns într-un asemenea număr apelului încât coloana a fost împărțită în două și a ocupat două bulevarde. Cifra avansată de politie a fost de 400.000 de manifestanți în Paris și un 1,2 milioane în Franța, în timp ce sindicatele revendică peste 2 milioane. Nu întârzii asupra incidentelor cu poliția pentru acestea sunt tradiționale la Paris și de această dată nu au debordat din cale afară. 38 de arestări, gaze lacrimogene și cam atât.
Dacă mobilizarea ar fi fost mai puțin importantă, totul s-ar fi oprit aici. Însă succesul primei manifestări dă aripi opozanților reformei pensiilor. Liderii de sindicat s-au reunit pentru a decide o nouă grevă însoțită de marșuri în toată țara pe 31 ianuarie și cu mari șanse ca mobilizarea să continue în februarie. « Până când proiectul va fi retras ».
Acesta este angrenajul care ne poate duce la alegeri anticipate. Macron amenință cu dizolvarea Adunării Naționale și convocarea de alegeri anticipate. Și nu pare să glumească…De la Madrid, unde s-a aflat într-o vizita programată de multă vreme și cu o dată aleasă de spanioli, președintele a fost foarte clar.
În ceea ce privește funcționarea țării, Franța a fost în stop cardiac. Greva atins transporturile locale, transporturile feroviare, învățământul, rafinăriile, sistemul sanitar…Parizienii sunt din fericire amatori de mers pe jos, pe biciclete și pe trotinete. Doar să nu dureze prea mult !