Unii susțin că în vremuri grele prăpastia dintre bogați și săraci se adâncește. Alții că, de fapt, diferențele se mențin însă bogăția devine mai vizibilă pentru că induce invidie sau chiar ură. Cert este că în Italia vânătoarea de bogați care au „uitat” să își plătească taxele sau nu își pot justifica averea este în toi. La ei se poate.
Începând din luna decembrie a anului trecut pe șoselele care leagă marile orașe italiene de renumitele stațiuni din Alpi sau de pe litoral au început să apară filtre ale poliției care nu îi „deranjează” decât pe posesorii de Ferrari, Maserati, Lamborghini, Bentley, Porsche sau alte mărci auto exclusivite. Pe vestitul Corso Cosmo din Milano carabinierii opresc SUV-uri de lux și mașini sport pe bandă rulantă solicitând documentele șoferului și ale vehiculului pe care apoi le dau mai departe inspectorilor fiscali care așteaptă răbdători în mașini. În numai o lună, cinci astfel de filtre au băgat spaima în posesorii de bolizi al căror preț de achiziție se termină cu multe zerouri. La intrarea în Portofino, pe riviera italiană, și cu doar câțiva kilometri înainte de renumita stațiune montană Cortina d’Ampezzo situația se repetă întocmai.
Luna trecută lângă Veneția, un astfel de filtru a dus la arestarea unui bărbat de 44 de ani, mândru proprietar al unui Ferrari F40, care nu își plătise taxele din 2006 și avea datorii de peste opt milioane de euro către stat. Tot în iulie, la Bergamo de acestă dată, a fost oprit în trafic posesorul unui Ferrari F131 în valoare de circa 200.000 de euro. Uitase că datora statului taxe în valoare de trei milioane de euro încă din 2007.
Rezultatul vânătorii de „uituci”? Numărul de vehicule sport de lux second-hand exportate din Italia s-a triplat doar în primele cinci luni din 2012, de la 4.923, la 13.633 de vehicule. Bogații care fie nu își pot justifica averile, fie au omis să își plătească taxele, fie sunt deranjați de insistența polițiștilor și a inspectorilor fiscali, încearcă să scape de dovada evidentă a statutului pe care ei înșiși și l-au creat. Mai mult sau mai puțin legal. „Mulți posesori de Ferrari vor să renunțe la supermașinile lor după ce poliția a apărut neinvitată la unul dintre evenimentele clubului nostru și a verificat fiecare șofer”, declară plin de năduf Fabio Bertone, șeful clubului Passione Rossa care grupează mai mulți deținători de bolizi purtând căluțul cabrat pe capotă. „Unul dintre membrii noștrii vinde un 458 cu doar 143.000 de euro după ce, anul trecut, a plătit dealerului pentru el circa 224.000 de euro”, adaugă Bertone.
Nu doar posesorii de Ferrari par disperați să își vândă bolizii sau să îi ascundă la locuințele deținute în afara Italiei. Conform lui Loris Casadei, șeful mărcii Porsche pe piața italiană, aproximativ 200 de mașini aparținând mărcii sale pleacă lunar către alte state europene. Volumul de Porsche Cayenne second-hand exportate s-a triplat în perioada ianuarie – mai 2012 ajungând la 1.134 de unități. Alte 424 de modele Ferrari și Maserati de ocazie au fost radiate din evidențele poliției luând calea exportului. În urmă cu un an numărul acestora nu depășea 142.
Încet, încet, pe bulevardele marilor orașe italiene mașinile de lux devin păsări rare. „Italia a fost unul dintre statele unde posesorii de supercaruri își creaseră o adevărată fortăreață. Acum bolizii dispar de pe străzi și asta nu arată decât ce adâncă este criza prin care trecem”, consideră Giuliano Noci, profesor la universitatea politehnică din Milano. De fapt, atât dispariția mașinilor de lux de pe străzi cât și încercarea proprietarilor de a scăpa de ele nu este decât un efect al programului de austeritate impus de prim-ministrul Mario Monti. În încercarea de a reduce datoria de 1,9 mii de miliarde euro a Italiei și de a stopa evaziunea fiscală care înseamnă pierderi anuale de 120 de miliarde de euro, guvernul italian pare dispus să îi lase pe cetățenii săi mai de soi fără jucăriile cu patru roți pe care au cheltuit sume obscene. Desigur, nu toți cei verificați sunt și vinovați de evaziune fiscală sau de eludare de la plata taxelor însă rezultatul unui singur raid al poliției prin Cortina d’Ampezzo este exemplul clar că astfel de acțiuni merită puse în aplicare: 42 de posesori de supermașini de lux declaraseră la fisc venituri anuale sub 30.000 de euro atât în 2010 cât și în 2009. Dar erau mândri proprietari unor mașini care costau de 10 ori pe atât.
Merită oare discutat despre potențialul efect al unor măsuri similare ale autorităților române pe Valea Prahovei, de exemplu? Sau poate la intrarea în cetatea de vară a huzurului, Mamaia? Ori pe șoselele care leagă marile orașe de suburbiile pline de vile sau… turnulețe?