Coada de la semafor e la fel de lungă şi în Lamborghini şi în Logan. Dacă şoferii din a doua categorie nu par a avea cum să scape de trafic, cei cu bani au la îndemână o soluţie deloc fantezistă: elicopterul.

România nu are decât vreo 250 de kilometri de autostradă, nici aceia tocmai la standarde occidentale, iar pe restul şoselelor, Daciile vechi, SUV-urile şi camioanele fac, cot la cot, slalom printre cratere, căruţe şi biciclişti beţi. Ca să ajungi dintr-un colţ în altul al ţării cu maşina durează cel puţin jumătate de zi şi experienţa cu siguranţă te stoarce de vlagă. Nici când vine vorba de străbaterea Bucureştiului la ore de vârf situaţia nu e mai roz: de cele mai multe ori, ne trebuie şi două ore pentru a parcurge, cu nervii întinşi la maximum, 10-15 kilometri.

Pentru cei cu (nu neapărat foarte) mulţi bani, există o soluţie care te poate ridica, la propriu, deasupra traficului infernal şi te poate duce, relaxat şi odihnit, de la Mangalia la Sighetul Marmaţiei sau de la Reşiţa la Dorohoi în trei-patru ore sau dintr-un punct în altul al Capitalei în numai câteva minute: elicopterul. Deşi mai încet (vitezele de croazieră ale aparatelor civile variază între 150 şi 300 de kilometri pe oră) decât avionul, are marele avantaj că poate fi folosit şi pe distanţe foarte scurte şi că poate ajunge efectiv oriunde. „Pentru aterizări şi decolări se pot folosi suprafeţe mai mari de teren, aparţinând deţinătorului elicopterului sau pentru care s-a obţinut acordul proprietarului, ori ale numeroaselor aerocluburi din ţară“, spune George Paţa, directorul de zbor al Becker Aviation Trans, dealer pentru România şi Bulgaria al producătorului de elicoptere Robinson.

Elicopter second hand la preţ de SUV

Cel mai ieftin elicopter nou de pe piaţă, Robinson 22, costă cât o maşină sport, adică în jur de 150.000 de euro, consumă cam tot atât, însă nu poate lua decât un pasager în afara pilotului şi are o viteză de croazieră de 170-180 de kilometri pe oră. Un aparat ceva mai încăpător (trei pasageri plus pilotul şi cam 200-210 kilometri pe oră la „drum întins“) costă de la 250.000 de euro în sus. „Anul trecut am vândut două aparate, însă în acest an am primit deja 12 comenzi ferme. Se poate spune că avantajele zborului sunt din ce în ce mai apreciate“, explică Paţa.

Pentru cei cu pretenţii mai mari, există variante diverse, de la jumătate de milion la zece milioane de euro. Miliardarul Ion Ţiriac şi-a cumpărat, în această primăvară, un AugustaWestland 109 Power cu şapte locuri, fără cel al pilotului, şi o viteză maximă de 311 kilometri pe oră. Aparatul ar costa cam patru milioane de euro, însă finisajele semnate Versace au ridicat, cu siguranţă, preţul de catalog.

Există, însă, şi o piaţă a elicopterelor second hand, unde se pot cumpăra aeronave în stare perfectă de funcţionare chiar şi cu câteva zeci de mii de euro. Fie nou, fie folosit, la suma plătită iniţial pentru aparatul de zbor se adaugă costul garării (câteva sute de euro pe lună), reviziile periodice (de la câteva mii la câteva zeci de mii de euro pe an), eventualele reparaţii, dar şi taxele de înmatriculare, impozitul şi asigurarea, care mai pot însemna câteva mii de euro pe an.

Pilot personal cu 3.000 de euro pe lună

Iar cheltuielile nu se opresc aici. Probabil că majoritatea proprietarilor de elicoptere vor trebui să-şi angajeze un pilot. Full-time, un astfel de serviciu costă între 1.500 şi 3.000 de euro pe lună. Cei care vor să-şi ridice singuri aeronava în aer pot să urmeze cursurile de pilotaj organizate de cele câteva şcoli acreditate (cum ar fi Şcoala Superioară de Aviaţie sau Becker Aviation Trans, în cazul acesteia din urmă costurile ridicându-se la circa 14.000 de euro) şi apoi să treacă de examenul organizat de Autoritatea Aeronautică Civilă.

Desigur că nu e obligatoriu să cumperi un elicopter ca să te bucuri de avantajele oferite de el. Dacă nu-ţi permiţi, ai alte priorităţi sau, pur şi simplu, ai nevoie de el doar ocazional şi amortizarea investiţiei ar avea loc într-o perioadă prea îndelungată, poţi oricând închiria un aparat de zbor cu pilot. Preţurile variază între 500 şi 2.500 de euro ora de zbor, inclusiv TVA, în funcţie de tipul de aeronavă (pot fi închiriate elicoptere cu unu până la opt locuri, excluzând pilotul, şi cu dotări variind de la cele obişnuite la cele de lux) şi distanţă.

„Majoritatea clienţilor noştri sunt corporate şi expaţi“, explică Dan Ene, directorul companiei aeriene Dasson, cu sediul în Aeroportul Băneasa. El spune că există oameni care folosesc elicopterul pentru a străbate distanţe mari, alţii care vor să viziteze într-o singură zi cinci-şase locaţii, dar şi alţii care angajează zboruri scurte, de multe ori în Bucureşti şi în zonele limitrofe. „O bună parte a acestor survoluri au legătură cu afaceri imobiliare“, dezvăluie Ene. Servicii similare furnizează şi Becker Aviation Trans (cu plecare din Moara Vlăsiei, lângă Snagov), Special Air Services (Bucureşti) sau Regional Air Services (Tuzla, lângă Eforie).

INVAZIA HELIPORTURILOR

Cu excepţia celor din Băneasa, deocamdată nu există în Bucureşti nici un helipunct autorizat, cel de la Spitalul Municipal fiind folosit doar pentru urgenţe medicale. Mai mult, pentru survolul Bucureştiului trebuie cerute aprobări cu cel puţin şapte zile înainte (este singurul oraş din Europa care are acest regim). Totuşi, lucrurile dau semne că se vor schimba cât de curând. „Proiectul Felix Plaza, din zona Pieţei Victoriei, va fi prima clădire de birouri cu heliport. Au avut loc discuţii cu autorităţile pe această temă şi nu s-a opus nimeni“, spune Cătălin Secăreanu, Manager Offices & Retail Broking la Coldwell Banker. Şi Rin Grand Hotel din sudul Capitalei va avea cât de curând un heliport autorizat, proprietarii lui, fraţii Negoiţă, declarând că urmează să achiziţioneze un elicopter în 2009. Heliport va avea şi Floreasca City, centru comercial şi de birouri ce urmează să fie finalizat în 2010. „Există câteva cerinţe minimale pentru helipuncte, nu foarte greu de îndeplinit: structură solidă în cazul celor amplasate pe clădiri, zona să fie degajată de obstacole, existenţa unui balizaj luminos, a unui sistem de dirijare şi a unuia de stingere a incendiilor“, explică Dan Hadârcă, inspector în cadrul Autorităţii Aeronautice Civile.

Capital – Editia nr. 21, data 28 mai 2008