Nu la vreun hotel sau la vreo pensiune. Echipele au avut parte de o surpriză la finalul primei zile, căci au înnoptat la casele copiilor pe care acum îi ajută prin participarea în competiție. Lucru care i-a ambiționat și mai mult pentru a merge mai departe în această aventură.
Emoții tipice Nomadia Xtreme
„Ne-a emoționat, chiar ne-a emoționat! Doi adulți și trei copii în două cămăruțe… chiar e greu. Dar, astfel, ne-am trezit la realitate. O realitate care ne-a impulsionat să mergem mai departe, să nu ne lăsăm. Căci pentru ei facem ceea ce facem”, spune Diana, din echipa Șah Mat. Ea, alături de partenerul său Mihail, concurează acum pentru a-i oferi Isabelei, în vârstă de 8 ani, un viitor mai bun.
Cu forțe proaspete, de dimineață, chiar în fața școlii din sat, participanții s-au întors în timp. S-au putut simți din nou elevi. Au trebuit să răspundă unor întrebări de cultură generală din domenii diverse. Dar n-a fost deloc un test obișnuit. Concurenții și-au pus la punct strategiile și au licitat, mai mult sau mai puțin, pentru a obține un scor mai bun pe mai departe. După licitație, în funcție de răspuns, dacă acesta era corect sau greșit, ei primeau sau nu respectivele puncte licitate.
Bucuria cea mai mare a venit însă după, când au putut să se descotorosească de bagajele cu care au venit, geamantane și genți voluminoase. Le-au lăsat cu zâmbetul pe buze și au plecat cu rucsacii speciali ai competiției. „Mai degrabă iei rucsacul în spate și fugi, decât să târăști de valiza aceea după tine. E mult mai bine așa”, spune Alexandra, din partea echipei Fantasia, odată ajunsă la cea de-a doua probă.
3… 2… 1… START!
Că tot veni vorba, oare ce-i mai așteaptă pe concurenții Nomadia Xtreme? Prin ce mai au de trecut? Ei bine, de la școala din Bârzești, au trebuit să ajungă cât de repede posibil în Roman, la Centrul Sportiv Moldova, adică la o distanță de 71 de kilometri. Bineînțeles, cu autostopul. 71 de kilometri străbătuți, de data aceasta, „în trei”. Căci chirpicii din ziua precedentă i-au însoțit pe aventurieri în această călătorie.
„«Ăla este un chirpici?», ne întrebau șoferii. «Bine, atunci puneți-l în portbagaj și hai»”, povestește Teodora, tot din echipa Fantasia, în momentul sosirii la Centrul Sportiv din Roman, județul Neamț. Mai precis, la stadionul și la terenul de alergat, căci concurenții au trebuit ca la această probă să prindă viteză și să alerge 400 de metri fiecare într-o zi caniculară de 15 august, fix de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului.
Tocmai de aceea, competitorii au trebuit să împartă această experiență cu o Marie, un Marian sau cu cineva care poartă un nume derivat. În caz contrar, au avut parte de penalizări. Lucru care i-a încurcat puțin pe aventurierii Nomadia Xtreme. Se pare că Mariile și Marianii nu au fost foarte dornici să facă acest lucru. Doar o echipă a fost norocoasă, l-au găsit pe acel Marin care le-a adus punctele bonus.
„Hai, inimă! Știu că poți”
„Concurenții s-au descurcat mai bine azi. Se vede că au început să se prindă cum stă treaba cu adevărat. Le e greu, dar fac față din ce în ce mai bine”, spune Despina Militaru, owner și suport pentru probele Nomadia Xtreme 2024. „Aici, la terenul de alergat, cu toții au încercat să ducă proba la bun sfârșit. Fiecare în ritmul lui, dar au încercat. Ceea ce contează cu adevărat. Nimeni nu stă, toată lumea este în mișcare”, adaugă Despina.
„Hai, inimă, aleargă! Știu că poți! Am încredere în tine”, striga Teodora Stanciu, din partea echipei Haotiștii, către partenerul ei, și de viață și de competiție, Mihai Nedelcu.
De la sportivi, la adevărați poeți
„Două fete-n primărie/ Vor să lase mărturie/ Despre ce a fost să fie/ La NOMADIA-n bătălie!
Că noi suntem AMAZOANE/ Şi-avem fani de milioane/ Şi-am venit aicişa/ Pentru Maia / Să luăm bursa.
Am mai râs/ Am mai și plâns/ Am mâncat/ Nu ne-a ajuns/ Şi cu tot ce s-a întâmplat/ Nicidecum n-am renunțat.”
Așa sună poezia Amazoanelor, a Roxanei și a Simonei. Căci în Nomadia Xtreme pare că nimic nu este imposibil. Poate concurenții nu s-ar fi gândit că vor ajunge de la stadionul de alergat să compună poezii, nicăieri altundeva decât la primăria orașului Roman. Unii mai artiști ca alții, unii mai hazlii ca alții, dar au reușit.
Dar toți au realizat, la propriu și la figurat, „tabloul” primelor două zile din Nomadia Xtreme. S-au putut exprima în scris, să declare ceea ce simt, ceea ce gândesc, un gând bun pentru a se ajuta pe ei înșisi să meargă mai departe. Iar cei care au avut cea mai reușită poezie vor avea parte de un bonus de puncte la sfârșitul zilei.
La revedere, Roman
După ce trupul și mintea au fost puse la încercare, concurenții au trebuit să-și încerce din nou norocul în materie de autostop. Însă, de data aceasta, ceva mai selectiv. Căci aventuroșii din Nomadia au trebuit să ajungă la reprezentanța Toyota din Piatra Neamț.
Cum altcumva, dacă nu chiar într-o mașină de aceeași marcă. Fapt ce a făcut ca autostopul de plecare din Roman să fie o probă în sine. Dar, după cum au demonstrat deja competitorii, nu și o probă imposibilă. Mulți au trecut această probă cu succes, fiecare în ritmul pe care l-a avut în această zi, cea de-a doua din Nomadia Xtreme.
Cei care nu au reușit, totuși, să ajungă la punctul de întâlnire cu o Toyota nu primeau bonusul de puncte, foarte important pentru parcurgerea traseului. Traseu care i-a dus apoi la Lacul Roșu, la poalele Muntelui Hășmașul Mare, în apropierea Cheilor Bicazului în județul Harghita.
Cum să „încalci” regulamentul
Pe acest drum, între Piatra Neamț și Lacul Roșu, cei din Echipa 2 Lei au recunoscut în fața tuturor. Au „încălcat” regulamentul. Concurenții nu au voie să se urce în mașini cu locuri insuficiente pentru ei. Dacă mașina are cinci locuri disponibile, cele două din față încă trei în spate, aventuroșii din Nomadia Xtreme nu trebuie să se urce dacă sunt șase în mașină, de exemplu. „Noi am făcut-o”, spune Cristian din această echipă. „Am fentat sistemul, cum se spune. Am urcat într-o mașină și am fost în felul următor: noi doi, cameramanul care ne însoțea, șoferul și soția acestuia însărcinată. Am fost șase oameni în mașina acea, așa-i?”.
Pe mai departe, la Lacul Roșu n-a fost despre bărci sau despre cunoștințe în geologie. Langoșii au fost subiectele preferate de această dată, care, oricât ar fi fost de delicioși, acum au trebuit să fie și valoroși.
Poate cei mai scumpi langoși
Conform regulamentului, pentru cele patru zile de concurs, concurenții la Nomadia Xtreme primesc 100 de lei de echipă. Este la alegerea fiecăruia ce face cu acești bani, dacă aleg să-i cheltuie sau să-i țină și să aibă posibilitatea de a-i înmulți prin donații suplimentare. Adică acei bani strânși de la oameni pentru copii. Iar în cazul unora, ținta de 1.100 de lei a fost deja atinsă cu succes.
Important este că, ajunși la Lacul Roșu, participanții aveau nevoie să prezinte dovada plății a 10 bucăți de langoși pentru a-i vinde, la rândul lor, însă de data aceasta la extra preț.
Scopul final era de a obține suma minimă de 200 de lei. O sumă mai mică aducea o penalizare în ceea ce privește punctele. Cei ce au reușit să facă mai mult de această sumă au fost răsplătiți cum se cuvine cu un punctaj mai mare.
„Am făcut spectacol la această probă”, spune Răzvan Babană, membru al echipei Babanashii. „Am luat langoșii pe două tăvi și așa i-am vândut, la tavă, nu la bucată. Dădeam tava de langoși cu 100 de lei, umblam pe acolo ca ospătarii printre mese, cu tăvile alea deasupra capului. Mă simțeam ca și cum aș fi vândut gogoașa înfuriată pe litoral. Dar, ce să vezi, nu mult m-am plimbat eu pe acolo că gata, s-au dus și langoșii”, continuă el să povestească.
Hai, noroc! Și poftă bună!
Ultima probă a zilei îi regăsește pe cei 22 de concurenți la Nomadia Xtreme tot prin Harghita cea frumoasă. Rând pe rând, au ajuns la Toplița, într-o zonă fermecătoare de munte. Însă nu peisajul a fost cel care a contat de această dată, ci tăria nervilor concurenților, combinată cu rezistența la băuturi mai neobișnuite, s-ar putea spune.
„Mă arde pe gât! Simt așa, o senzație ciudată”, spune, după finalizarea probei, Loredana, una dintre cele două Exploratoare. Colega sa, Justiniana, povestește ne-a dat detalii: „A trebuit să degustăm din câteva băuturi alcoolice destul de tari din punctul meu de vedere. Și, ce să vezi, niciuna dintre ele nu era de prună. Ultima, în schimb, a fost cea care ne-a pus capac. Auzisem de «pufoaică» și cum se face aceasta, însă nu mă așteptam să gust vreodată”.
Iar acest să-i spunem „digestiv” vine după un joc de șotron poate la fel de neobișnuit precum „pufoaica”. În timp ce țineau în mână o caserolă plină ochi cu apă, concurenții au trebuit să sară pe pătratele din acest joc al copilăriei. Chiar dacă poate părea ușor, situația s-a complicat pentru că șotronul a fost desenat pe o saltea, iar aceasta era unsă cu apă și ulei. Echilibrul și concentrarea au fost cele două cuvinte-cheie din această parte a probei. Însă, cu devotament, dedicare și curaj, mai mulți concurenți s-au concentrat, și-au dat silința și au reușit să termine ziua doi din Nomadia Xtreme cu bine.
