muncii lor nu poate fi masurat in dolari si centi, iar contabilii, pe de alta parte, invoca principiul sacrosanct al prudentei, pentru a respinge prezenta in bilant a unui „lucru” care nu poate fi numarat, cantarit si incuiat in magazie la sfarsitul zilei. De altfel, acest conflict de mentalitate este, probabil, una din cauzele care au descurajat aparitia si practica unor modele adecvate. De-abia in anii recenti, evaluarea de brand a furnizat un limbaj comun intre marketeri si contabili si un teren de convergenta a unor atitudini diferite, dar cu un scop comun – valoarea.In esenta, un brand puternic garanteaza realizarea unor venituri viitoare intr-o masura mai mare decat un brand slab sau decat un produs no-name. Atat timp cat livreaza conform promisiunii sale, un brand poate beneficia de un pret superior, de o cota de piata mai mare sau chiar de ambele. Contabil vorbind, brandul este un activ intangibil (necorporal), care genereaza venituri pentru firma si are astfel o valoare – uneori surprinzator de mare in raport cu patrimoniul tangibil (corporal). Pentru investitori, principala sursa de informatii despre o firma sunt situatiile financiare, astfel ca o intrebare legitima ar putea fi: daca au valoare, de ce nu apar brandurile in bilant? Pentru a fi prezent in bilant, orice activ trebuie sa probeze cateva criterii contabile (identificare, evaluare etc.), care pentru activele intangibile sunt mai greu de indeplinit. In ultimele decenii, standardele contabile au depasit insa o reticenta istorica si au inceput sa permita inregistrarea unui brand in bilant, dar numai atunci cand brandul este achizitionat – nefiind permisa inregistrarea unuia „crescut” de firma respectiva. Astfel, prezenta unui brand in bilant nu mai este ceva neobisnuit in lumea larga si probabil ca, in urmatorii ani, nici in Romania. Un om de afaceri ar trebui sa stie cat valoreaza portofoliul sau de branduri, in primul rand pentru a constientiza aceasta valoare si a actiona in sensul cresterii ei. Chiar daca cel mai spectaculos moment pentru a afla valoarea unui brand pare a fi cel dinaintea unei tranzactii, atunci de fapt este prea tarziu pentru proprietar. Mai de folos este a masura valoarea de utilizare, adica valoarea pe care brandul o aduce proprietarului curent.Evaluarea unui brand este un proces complex, dar care in privinta abordarii generale nu difera prea mult de evaluarea unui activ tangibil (o cladire sau un utilaj), in sensul ca evaluatorul foloseste metode financiare clasice, general acceptate, pe care le suplimenteaza cu competente „tehnice” specifice. In cazul brandului, experti in finante, marketing, brand, cercetare de piata/consumator si proprietate intelectuala masoara forta si vitalitatea acestuia si determina astfel capacitatea sa de a genera venituri viitoare. In modelul Brandient, de exemplu, masura stabilitatii brandului este cea mai complexa si mai laborioasa etapa, analizand 45 de dimensiuni si furnizand, in ultima instanta, dovada existentei acestuia. Fara aceasta etapa, cifrele raman doar un exercitiu facil si irelevant. Singura cale de a afla valoarea unui brand, mai ales in lipsa unei mase critice de tranzactii, este de a face o evaluare profesionista. Aproximarile sau comparatiile rapide sunt inselatoare. Un proces de evaluare riguros furnizeaza actionarilor si managementului o valoare monetara, o lista de invataminte si directii de crestere a valorii brandului dar si, mai ales, o concluzie inteleasa si acceptata atat de contabili, cat si de marketeri.