De câte ori au fost puși să aleagă între euro sau lei pentru un împrumut ipotecar – Prima Casă sau credit clasic –, românii au ales într-o proporție covârșitoare (peste 90%) moneda europeană. Și asta pentru simplul motiv că dacă s-ar fi împrumutat în lei ar fi plătit cu mult mai mult decât la euro. Recenta scădere a dobânzii-cheie de către BNR se resimte în piața monetară peste așteptări. Vezi cu cât a scăzut costul de împrumut la Prima Casă în lei și cât ar mai avea de lucru guvernatorul BNR Mugur Isărescu să egalizeze costul cu cel care ar fi fost la euro.
La începutul lunii iulie, BNR a redus dobânda-cheie pentru prima oară în ultimele 15 luni, cu 0,25%, până la minimul istoric de 5%, surprinzând ușor piața, care se aștepta mai degrabă la o menținere. După circa o lună de zile, dobânzile de împrumut din piața monetară pentru scadența de 3 luni (Robor 3 luni) coborâseră cu un pas mai mic decât o făcuse BNR, mai exact cu mai puțin de 0,1% față de nivelul de dinainte de scădere, respectiv la 4,55% (29 iulie), de la 4,63% (1 iulie).
La începutul lunii august, BNR a surprins iar piața, dar mai accentuat, tăind dobânda-cheie cu un pas curajos de 0,5%, până la un nou minim istoric de 4,5%. Numai că de data acesta tăierea a fost urmată de o scădere mai accentuată în piața monetară, Robor la 3 luni coborând până vineri (9 august) cu mai mult de 0,6%, până la 3,92%, cel mai mic nivel din istorie. Se pare că recenta declarație a guvernatorului BNR că are o ambiție personală să vadă costul la creditele în lei egalizat cu cel la creditele în euro se resimte accentuat în piața monetară.
Mai mult, guvernatorul a îndemnat jurnaliștii (printre care se afla și subsemnatul care l-a întrebat expres despre creditele în lei și euro) prezenți la conferința organizată cu ocazia Raportului trimestrial pe inflație să explice publicului că împrumuturile în euro au un cost invizibil, și anume cursul de schimb, care își va arăta impactul în timp.
Într-o analiză elocventă, Capital vă arată cu cât au scăzut costurile de împrumut la Prima Casă în lei după recenta mișcare a BNR și cât sunt în continuare mai scumpe creditele în lei decât ar fi fost în euro.
Dacă cineva ar fi încercat să ia un credit în lei pe 30 de ani prin Prima Casă prin care să finanțeze achiziția unui apartament de 50.000 euro echivalent (220.000 lei) pe 29 iulie, înainte de tăierea dobânzii de politică monetară de către BNR, ar fi plătit o rată de 1.315 lei. Și asta pe cea mai ieftină variantă posibilă, respectiv cea cu o marjă de 1,9%, deși mai toate băncile au acordat până acum credite în lei prin Prima Casă la o marjă de 2,5%.
Dacă ar mai fi existat plafon la euro prin Prima Casă, un credit echivalent ar fi avut o rată de 233 euro (1.025 lei). Cum se poate observa cea mai ieftină variantă pe lei presupunea o rată cu 28% mai mare în echivalent lei decât varianta pe euro. Dacă s-ar fi mers pe marja de 2,5%, rata ar fi fost cu 36% mai mare.
Cum prețurile locuințelor sunt covârșitor în euro, același apartament de 50.000 euro ar fi presupus pe 9 august accesarea unui credit de 210.772 lei (47.500 euro), cam cu 1% mai mult decât în urmă cu două săptămâni, când necesita un împrumut de 209.000 lei. Cu toate acestea, deși creditul e cu aproape 1% mai mare, pe fondul creșterii cursului euro, rata rezultată este cu 5,7% mai mică, respectiv de 1.239 lei (pentru varianta cu 1,9% marjă).
Dacă ar mai fi existat varianta în euro la Prima Casă, rata era similară 233 euro, însă în echivalent lei ușor mai mare, de 1.034 lei. Prin urmare, distanța dintre costul la lei și cel ipotetic la euro s-a diminuat simțitor, acum rata la lei fiind cu 20% mai mare decât ar fi fost la euro. Pentru creditele cu marjă de 2,5%, rata la lei și-ar fi diminuat ecartul față de euro la 28%.
Cea mai mare diferență între lei și euro se vede la scadențe mai mari. Dacă am fi luat un credit pe 25 ani, atunci rata la Prima Casă în lei ar fi fost cu 24% mai mare decât cea la euro (1.405 lei vs 1.129 lei – 257 euro) anterior deciziei BNR și diferența s-ar fi redus la doar 17% în prezent (1.335 lei vs 1.139 lei – 257 euro).
Unde ar avea creditele în lei același cost cu cele în euro? După cum se poate vedea în tabel, echilibrul este la o dobândă de 4,23%, ceea ce ar presupune un Robor la 3 luni de numai 2,33%. Față de nivelul din prezent, de 3,92%, ar fi necesară o coborâre cu 1,6 puncte procentuale (1,6%). Cu alte cuvinte, BNR ar trebui să reducă dobânda-cheie cu încă 1,5 puncte procentuale, mai exact până la 2,5%. Cine ar crede într-un astfel de scenariu? Cei mai optimiști analiști spun că la finalul anului BNR va duce dobânda la 4%, respectiv cu 0,5 puncte procentuale mai jos decât în prezent.
Poate că BNR nu va ajunge să taie încă 1,5% din dobânda-cheie, dar dacă va apela la o reducere suplimentară de 0,75%-1%, probabil că atunci românii vor alege covârșitor creditele în moneda națională, scăpând astfel de frica variației cursului euro, acel cost invizibil pe care îl invoca guvernatorul BNR.
S-ar putea ca pentru înclinarea balanței spre lei să fie de ajuns o reducere de 0,5% a dobânzii-cheie și o presiune mai mare a BNR în piața monetară, după cum vedem că se întâmplă acum. E puțin probabil ca guvernatorul BNR să fi riscat să declare că probabil din toamnă creditul în lei va fi mai accesat decât cel în euro dacă nu ar avea instrumentele necesare care să conducă la acest lucru.
Când Isărescu a pre-anunțat, suprinzând pe toată lumea, că urmează un ciclu de tăieri ale dobânzii-cheie, analiștii se așteptau la reduceri mai târzii și mai puțin ample. Acum că lucrurile s-au întâmplat peste așteptări, conform celor declarate de guvernatorul BNR, este foarte posibil ca ceea ce a previzionat recent Isărescu să se și întâmple. Și să nu mai fie o surpriză.