Noul impozit forfetar din Horeca dă peste cap calculele tuturor antreprenorilor din domeniu. Deși acesta este mult mai ușor de colectat de către stat, veniturile la buget ar putea să scadă, susțin voci din piață. O cauză ar fi eventualele falimente ale micilor jucători. Pe de altă parte, în teorie, veniturile ar urma să crească exponențial. Astfel, dacă cei mai mulți antreprenori din domeniu se plâng că au prea mult de plătit, sunt și destui susținători ai măsurii, care spun că este o „cale corectă“ pentru segmentul Horeca. Trebuie amintit că a mai existat o formă a acestei legi, una mult mai severă pentru micii antreprenori.  

O lege complicată

„Ca formulă de compromis, cât eram la Ministerul Finanțelor am propus ca acest impozit să fie aplicat doar companiilor mici, cu cifra de afaceri de până în 0,5 milioane de euro, nu 5 milioane de euro aşa cum prevedea proiectul iniţial. Ulterior, şi această limită a fost eliminată astfel încât toţi marii operatori din turism să poată beneficia de eliminarea impozitului pe profit“, spune Gabriel Biriş, partener Biriş Goran şi fost secretar de stat în Ministerul Finanțelor.

După prima aprobare de către Parlament, legea a fost trimisă înapoi de către preşedintele Klaus Iohannis mai ales pentru că nu ţinea cont de capacitatea de plată a contribuabililor, impozitul fiind foarte mare pentru companiile mici şi foarte mic pentru companiile mari. 

„Parlamentul a ţinut cont doar parţial de aceste argumente, singura schimbare aprobată la reaprobare fiind modificarea uşoară a grilei de impozit pentru restaurant: scădere uşoară pentru restaurantele mici, creştere uşoară pentru reastaurantele mari“, explică Biriş. Potrivit acestuia, argumentele folosite de industrie, respectiv evaziune, concurenţă neloială, mult prea multe controale, în susţinerea impozitului sunt însă şi ele valabile. Iar soluţia de compromis discutată înainte de reaprobarea legii în Parlament a vizat cuantumul impozitului, în special pentru companiile mari din Horeca (n.r. – impozit specific plus impozit suplimentar pentru veniturile ce depăşeau un anumit plafon), dar şi o prevedere de tip „sunset clause“: limitarea în timp a prevederilor legii. „Soluţiile nu au mai apucat însă să fie discutate, Parlamentul aprobând legea într-o procedură extrem de rapidă în primele zile ale lunii septembrie. Cred în continuare că se putea găsi o soluţie care să fie rezonabilă pentru toate părţile implicate, atât pentru contribuabili, cât şi pentru buget“, mai spune Gabriel Biriş. 

Așadar, revenind mai pe înțelesul tuturor, la plata impozitului specific vor fi obligaţi contribuabilii care au ca activitate principală sau secundară unul dintre cele opt coduri CAEN referitoare la turism, catering, restaurante, baruri. Inclusiv parcurile pentru rulote şi campingurile intră sub incidenţa legii. Mai mult, sunt vizate şi microîntreprinderile, adică firmele cu cifră foarte mică de afaceri şi foarte puţini salariaţi. Pentru companiile nou-înfiinţate sau cele care se reorganizează şi adoptă una dintre activităţile anunţate, impozitul specific se plăteşte începând cu anul următor înfiinţării sau modificării din actul constitutiv. 

Ești mic? Plătești mai mult!

Pentru restaurante, formula de calcul pleacă de la un impozit standard de 1.400 de lei la care se adaugă mai mulţi coeficienţi. Primul este o variabilă în funcţie de rangul localităţii, cel mai mic fiind pentru cele situate în comune, de 3, iar cel mai mare fiind în Bucureşti, în zona centrală (zona A), unde este 17. De altfel, Capitala este cea mai scumpă localitate, pe treapta a doua aflîndu-se opt oraşe (Cluj Napoca, Braşov, Timişoara etc.) Apoi se adaugă o variabilă în funcţie de suprafaţa utilă a restaurantului, unde cu cât este mai mare suprafaţa cu atât mai mare este şi impozitul. Apoi se calculează şi un coeficient de sezonalitate, care avantajează staţiunile şi localităţile din ţară, şi un coeficient fix, ce ţine cont de spaţiul tehnic; ultimii doi coeficienţi se reduc din impozit. 

Calculul pentru un restaurant cu suprafaţă utilă de 30 de metri pătraţi, aflat în zona centrală a Bucureştiului, arată că impozitul anual va fi de aproximativ 11.800 lei, adică circa 1.000 de lei lunar. Calculat pe metru pătrat rezultă un impozit anual de 85-90 de euro. Dezavantajul unităţilor mici se observă în calculul pe metru pătrat; conform analiştilor un restaurant cu o suprafaţă utilă între 800 şi 1.000 mp va achita un impozit de 15-17 euro pe mp, în timp ce unul de 200 de mp va plăti 36 de euro. 

„Introducerea impozitului specific prevede ca toţi operatorii să plătească o taxă, indiferent dacă au sau nu profit, încasările la bugetul statului urmând a creşte de 15 ori. Este o fiscalizare care poate uşura inclusiv procesul de control antifraudă pentru activitățile comerciale. Consider că impozitul specific reprezintă calea către normalitate fiscală pe segmentul Horeca“, spune şi Alexandra Sebeșanu, coproprietar Victoriei 18, un tip de „restaurant-vitrină“. Aceasta consideră modul de calcul unul corect, având în vedere că un restaurant mic din zona A a Bucureştiului (așa cum este Victoriei 18) va plăti aproximativ 5.000 de euro pe an. „În situaţia impozitului pe profit, această sumă o plătea dacă raporta un profit de 30.000 euro. Astfel, acum, restul de profit poate fi «câştigul»comerciantului. Poate fi un un «win-win» cu statul“, completează ea.

Pentru baruri, valoarea impozitului standard este de 900 de lei, la care se adaugă ceilalţi coeficienţi, iar pentru vânzătorii ambulanţi la tonete de îngheţată, pentru cărucioarele mobile care vând mâncare şi pentru prepararea hranei la standuri în pieţe, impozitul anual este fix, în sumă de 1.500 lei. Hotelurile şi celelalte unităţi destinate cazării vor plăti impozitul în funcţie de numărul de locuri oferite şi de localitatea în care se află. Spre exemplu, un hotel de trei stele, cu 30 de locuri de cazare şi aflat într-o comună va plăti anual 2.010 lei, în timp ce acelaşi hotel, dar aflat în Cluj Napoca va achita 9.200 de lei. 

Posibile falimente

Pe de altă parte, Ioana Rădulescu, expert în comunicare pentru industria Horeca, este de părere că impozitul forfetar conform Legii nr. 170/2016 va influența în mai mare măsură restaurantele de mici dimensiuni, fapt care ar  putea duce în timp la desființarea unora dintre ele din cauza unui grad de îndatorare crescut. „Sunt evident dezavantaje prin metoda de calcul  care ține cont de suprafață, iar majoritatea restaurantelor din centrele istorice ale marilor orașe vor resimți puternic acest nou tip de impozitare. Cele mai multe concepte de baruri și restaurante dezvoltate în ultimii doi ani sunt construite pe acest model din Europa de Vest, cu spații micuțe dar foarte primitoare, cu servire de tip «Street Food», iar ele vor intra în calculul pentru suprafețele de sub 50 de metri pătrați. La fel se va întâmpla și cu micile pensiuni și boutique-hoteluri“, punctează ea. Totuși, continuă Ioana Rădulescu, patronii găsesc și un avantaj al acestei inițiative legislative prin faptul că impozitarea va fi mai transparentă, iar calculul va fi realizat cu ușurință, chiar dacă nu există încă o informație oficială legată de normele de aplicare.

Cine plătește impozitul specific   

Începând cu 1 ianuarie 2017, plătesc impozit specific unei categorii de ac­ti­vități, cu scutire la plata impozitului pe profit, operatorii economici ce își desfășoară activitatea corespunzătoare următoarelor coduri CAEN:
5510. „Hoteluri şi alte facilităţi de cazare similare“; 
5520. „Facilităţi de cazare pentru va­can­ţe şi perioade de scurtă durată“; 
5530. „Parcuri pentru rulote, cam­ping­uri şi tabere“;
5590. „Alte servicii de cazare“; 
5610. „Restaurante“; 
5621. „Activităţi de alimentaţie (catering) pentru evenimente“; 
5629. „Alte servicii de alimentaţie n.c.a.“;
5630. „Baruri şi alte activităţi de servire a băuturilor“.

Ce trebuie să știe antreprenorii din Horeca

Potrivit consultantului fiscal Adrian Bența:

  • Impozitul se datorează pentru acei operatori economici ce au în obiectul de activitate fie ca obiect principal de activitate, fie ca obiect secundar de activitate, unul dintre codurile CAEN amintite și nu se află în lichidare.
  • Impozitul se determină printr-o formulă de calcul, adaptată fiecărei activități.
  • Impozitul se achită semestrial, până pe data de 25 a lunii următoare semestrului, fiecare plată reprezentând jumătate din impozitul anual datorat.
  • Anul fiscal este anul calendaristic. Dacă un contribuabil realizează în același exercițiu fiscal venituri din alte activități decât cele corespunzătoare codurilor CAEN enumerate anterior, respectiv realizează și activități supuse impozitului specific, acesta achită impozit pe profit pentru celelalte venituri și impozit specific pentru activitățile enumerate anterior.
  • Contribuabilii ce au realizat pierdere fiscală până la data de 31 decembrie 2016, dacă datorează doar impozitul specific, nu deduc pierderea fiscală la calculul impozitului specific. Aceștia vor deduce pierderile fiscale de la momentul când revin la plata impozitului pe profit în perioada celor șapte ani fiscali în care este posibilă reportarea acestei pierderi.
  • Contribuabilii ce datorează la plată impozitul specific au obligația să modifice vectorul fiscal și să comunice autorităților plata acestui tip de impozit, până pe data de 31 martie a anului următor. În acest context, pentru contribuabilii ce datorează la plată impozitul specific începând cu 01 ianuarie 2017 vor depune declarația de mențiuni până pe data de 31 martie 2017.
  • Contribuabilii ce achită impozitul specific au obligația să evidențieze amortizarea fiscală conform art. 28 din Codul fiscal.
  • De asemenea, contribuabilii ce plătesc impozit specific sunt obligați să întocmească Registrul de evidență fiscală, pentru modul de calcul al impozitului specific.