Indiferent cât de deficitară e legislația din spatele acestui formular, administrarea lui sau comunicarea, povestea ar trebui să ne dea tuturor de gândit: ce mize și priorități avem, mai ales că, în mai puțin de un an, România va prelua președinția Consiliului Uniunii Europene. Cum ne pregătim, cum vom gestiona marile teme europene, ce agendă proprie ne propunem să împingem la masa negocierilor dacă pe noi un simplu formular ne-a adus în pragul nevrozei naționale. Și nu mă refer doar la autorități, care au grăbit o reformă fără dezbateri și fără să analizeze toate implicațiile, ci și la cetățeni care, poate și din cauza presiunii atâtor schimbări fiscale, au reacții puternic emoționale.

Când imigrația, Brexit-ul, Europa cu două viteze agită apele politicii europene, România este chemată să gestioneze, pe lângă aceste negocieri sensibile, alte teme de mare importanță: cadrul financiar multianual, în contextul în care unele state presează pentru reducerea fondurilor alocate agriculturii vitale pentru noi, sau reforme ale taxării în spațiul comunitar.  Să considerăm “fomularul” măsura putinței noastre, a priorităților noastre? Sper că nu e cazul deși trebuie să recunoaștem că nu prea am reușit să ne încărcăm agenda cu discuții de anvergură europeană și să ne poziționăm așa cum ne-am dori să fim: un stat modern care vrea prosperitate și progres și, prin urmare, propune teme de impact.

În acest timp Estonia, o țară cu puțin peste un milion de locuitori, tocmai a încheiat cu succes președinția Consiliului UE și a reușit să pună în dezbatere teme majore atât pentru UE, cât și pentru interesul național, cum este digitalizarea. Estonia și-a făcut deja din digitalizare un brand de țară, iar în toamna anului trecut a înaintat negocierile pentru taxarea economiei digitale. O miză reală pentru o economie în curs de dezvoltare, pentru viitor pe care și România ar trebui să o aibă. Cu o economie și o administrație digitalizate, celebrul formular probabil nici n-ar mai fi apărut în discuție. În paralel, Estonia a consemnat progrese în alte domenii, din care trei au vizat taxarea.  Pe lângă acordul de principiu privind taxarea economiei digitale, pentru care Comisia Europeană este așteptată să emită un proiect de directivă la finalul acestei luni, a adus amendamente în materia TVA pentru comerțul electronic și a modificat lista statelor care refuză cooperarea fiscală. Așa cum spunea președintele estonian, digitalizarea este noul tort din care fiecare vrea o felie și, totuși, nu a fost ușor să negocieze agenda digitală și taxarea economiei digitale. Cum a performat? Datorită mentalității pentru că Estonia nu s-a poziționat ca un stat insular, ci ca parte integrantă a blocului comunitar.

 

Discuțiile despre digitalizare și taxare vor continua sub președinția Bulgariei care a început la 1 ianuarie 2018. În plus, Bulgaria își propune să înainteze pe agendă securitatea care depinde și de situația încă tensionată din Balcanii de Vest și să susțină cauza integrării statelor din acea zonă în UE. Ambele țări au venit cu priorități direct legate de interesele naționale și cu ceea ce pot oferi în plus și benefic pentru comunitatea europeană. Nu înseamnă că toate aceste teme vor găsi consensul necesar, dar măcar sunt aduse în atenție și dezbătute. Înainte de toate arată o poziționare care reușește să fie națională și europeană în același timp. Ce priorități va avea România încă nu ne este prea clar. Cu siguranță va prelua temele majore ale UE și, în orice caz, va avea dosare politice grele în prima jumătate a anului viitor: Brexit care ajunge la scadență, cadrul financiar multianual, alegerile pentru parlamentul european, migrația.